Cu totii avem momente de neliniste sau de evitare atunci cand trebuie sa intram in contact cu situatii sau persoane noi. Orice este strain, diferit, neprevazut si care impune anumite standarde de comportament, ce ne poate aduce critici, ne determina sa fim nesiguri si anxiosi. De ce si cand astfel de stari devin forme de tulburare de personalitate evitanta poti afla in randurile de mai jos.
Ce este tulburarea de personalitate evitanta?
Tulburarea de personalitate evitanta este o forma de tulburare anxioasa care se manifesta prin disconfort si inhibitie in societate, sentimentul permanent de nesiguranta in lume si hipersensibilitate la evaluarile negative venite din partea celorlalți.
Cum se manifesta tulburarea de personalitate evitanta?
De cele mai multe ori tulburarea se instaleaza in copilarie si se manifesta mai puternic la varsta adolescentei sau in tinerete. Persoanele care prezinta o patologie specifica sau sunt diagnosticate cu acest gen de tulburare anxioasa se remarca prin alegerea singuratatii si izolarii de societate, neincredere in semeni si nesiguranta in inter-relationarea cu ceilalti.
Printre formele de comportament specifice mentionam:
- refuzul si evitarea activitatilor personale si profesionale care presupun relationare cu alte persoane;
- teama si frica de a interactiona cu persoane necunoscute sau care simt ca nu le simpatizeaza;
- ezitare exagerata de a ajunge in orice situatii noi sau care pot atrage critica, dezaprobare, respingere;
- retinere in a se manifesta si comporta firesc in colectivitati, la munca, in societate;
- procuparea excesiva fata de critici si aprecierile negative venite din partea celorlalti;
- sentimentul de neadecvare si incertitudine oriunde s-ar afla;
- autocritica exagerata si autoevaluarea negativa ca inapt, neatragator, inferior celorlalti etc.
Cum afecteaza comportamentul si atitudinea specifice acestui tip de tulburare viata unei persoane?
Daca o persoana traieste in permanenta in nesiguranta de sine si teama de aprecierile negative venite de la ceilalti, in mod cert evolutia din punct de vedere personal, social si profesional nu va fi una pozitiva. Cand timiditatea si lipsa de curaj in situatii comune de viata pun stapanire nejustificat si obsesiv pe tot comportamentul, este foarte posibil ca acea persoana sa dezvolte o tulburare de personalitate evitanta.
Un comportament bizar, timiditatea, ezitarea, o atentie exacerbată la expresia, mimica, miscarile si fiecare cuvant de dezaprobare din partea celorlalti fac parte din manifestările specifice. Atitudinea poate fi deranjanta pentru unii si poate conduce la evitare, ridiculizare, batjocura, eliminarea dintr-un grup de prieteni sau excludere din colectivitate.
De cele mai multe ori disfunctionalitatea sociala si de interactionare umana nu sunt percepute cu intelegere si empatie de ceilalti si sunt sanctionate cu severitate maxima. De aici se ajunge la cercul vicios al retrairii permanente a sentimentului de a fi stanjenit, respins, criticat, neacceptat, ceea ce genereaza izolare, depresie, singuratate, sentimentul inutilitatii si zadarniciei, tendinte de suicid.
Astfel, oamenii cu tulburari de personalitate evitanta devin si mai nesiguri si fara posibilitatea de a dispune de un prieten sau de un apropiat cu care sa comunicie si care sa-i ajute in situatii de criza. Intrucat orice persoana are nevoie de intelegere, afectiune si acceptare, lipsa acestora poate duce la evadare din realitate, la restrângerea activităților, la izolare.
Ce este de facut?
Tulburarile ce duc cu gandul la o personalitate evitanta pot sa dispara o data cu inaintarea in varsta si cu trecerea peste adolescenta si varsta tanara. Insa daca ele devin persistente, rigide, exacerbate si alarmante pentru familie si apropiati, pentru o diagnosticare corecta si terapie adecvata, este bine sa apelati la un psiholog.
