Unul dintre cele mai dificile aspecte din viața unui copil cu ADHD este legat de școală și performanțele scăzute. Atunci când copilul tău intră pe poarta unei instituții de învățământ și educatorul, învățătorul sau profesorul îți spune că cel mic se foiește mereu în bancă, nu reușește să-și termine temele și să fie atent la cursuri, te poți simți vinovat și neputincios ca părinte. De multe ori nu este vorba despre lene și neimplicare, mai ales când știi că ai un copil energic și plin de idei. Poate fi o tulburare de atenție și concentrare, pe care psihologul o poate evalua, stabilind un tratament, modalități și strategii prin care copilul va fi sprijinit să învețe și să depășească obstacole peste care colegii lui par să treacă mai ușor.
ADHD și realitatea din sala de clasă
Un copil cu ADHD trăiește școala ca pe un maraton, într-o cursă care pare făcută pentru alți copii sau pentru adulți. Profesorul explică, colegii notează, iar mintea lui pleacă deja într-o altă direcție, atrasă de zgomotul de pe coridor sau de un gând brusc. Este neliniștit, vorbește peste rând sau uită instrucțiuni importante. Aceste simptome nu înseamnă lipsă de voință și nici sfidare, ci un alt mod de funcționare.
De aceea, rolul unui psiholog copii este esențial în această călătorie. În cabinetul de psiholog Aida Ivan vei afla că ADHD nu este un verdict care oprește drumul celui mic, ci un mod diferit prin care, în creier, lumea se procesează altfel. Prin test și evaluare atentă, se conturează un tablou clar al simptomelor, alături de tratament sau strategiile de sprijin potrivite. Cel mai important însă este ca părintele să nu rămână singur cu aceste frământări, pentru că soluții există, iar schimbările sunt posibile.
Mulți părinți își fac griji că aceste comportamente îl vor urmări și la maturitate și, într-adevăr, există adulți care poartă cu ei dificultăți nediagnosticate în copilărie. Dar vestea bună este că intervenția timpurie schimbă foarte mult evoluția. Înțelegerea și sprijinul de acum fac diferența între un adult care își vede ADHD-ul ca pe o povară și unul care îl transformă într-o resursă de creativitate și energie.
În sala de clasă, un copil cu ADHD poate progresa atunci când primește explicații pas cu pas, când are voie să facă scurte pauze de mișcare sau când sarcinile sunt prezentate într-un mod mai vizual. Și, mai ales, atunci când profesorul și părintele vorbesc aceeași limbă: a răbdării și a sprijinului constant.
Totul începe de la creier: Cum percepe lumea un copil cu ADHD
Când părinții înțeleg ce se întâmplă într-un creier de copil cu simptome de ADHD, apar și mai multă compasiune și răbdare. Cercetările arată că tulburarea are o bază neurologică: zonele responsabile de atenție, planificare și control al impulsurilor funcționează diferit. Acolo unde copiii fără ADHD pot să se concentreze la matematică ignorând stimuli din jur, persoana cu ADHD simte că orice mic zgomot sau idee îi poate fura atenția.
Psiholog Aida Ivan le explică părinților unui copil cu ADHD că mintea celui mic este ca un radio care schimbă posturile singur, fără să aștepte permisiunea. Nu este neascultare, ci un mecanism al creierului. Din acest motiv, un test realizat la timp și o evaluare profesionistă sunt deosebit de importante. Înainte de a eticheta un copil ca „obraznic”, este nevoie de un diagnostic clar și de tratament și susținere.
Tratamentul nu este identic pentru toți. Pentru unii copii, psihologul recomandă medicație care reglează activitatea neurotransmițătorilor. Pentru alții, accentul se pune pe terapie comportamentală și pe exerciții care ajută la reglarea atenției și la organizare. De cele mai multe ori, cel mai bun drum este o combinație între terapie, schimbări de stil de viață și un cadru educațional adaptat.
Cum sprijinim creierul să prindă gustul învățării
Creierul copiilor are o calitate extraordinară: poate să învețe și să se adapteze, chiar și atunci când pornește cu o provocare precum ADHD-ul. Rutina zilnică, previzibilă și clară, este un prim pas. Copiii se simt mai în siguranță atunci când știu ce urmează și când au limite stabile. În plus, fiecare mic succes trebuie să fie remarcat: o temă finalizată, câteva minute de concentrare, un gest de autocontrol. În timp, aceste aprecieri construiesc încredere și motivație.
Școala poate deveni un loc mai prietenos dacă profesorii oferă activități dinamice, care pun în valoare energia copilului. Acasă, părintele poate transforma temele într-un ritual cu pauze scurte și cu recompense emoționale: o îmbrățișare, un cuvânt de apreciere, un moment de conectare.
De multe ori, părinții se tem că cel mic nu va reuși niciodată să învețe ca ceilalți copii și că va porni cu un dezavantaj ulterior în fața celorlalți adulți cu care va fi nevoit să concureze în viață. Dar adevărul este că nu trebuie să învețe în același mod, ci în ritmul și stilul său propriu. Copiii cu ADHD au un potențial enorm de creativitate, gândesc rapid și găsesc soluții originale acolo unde alții se blochează. Cu ajutorul oferit de psiholog Aida Ivan și cu răbdarea familiei, aceste calități pot fi scoase la lumină și cultivate pentru viitor.
Un copil cu ADHD nu cere perfecțiune, ci înțelegere. Nu are nevoie de comparații, ci de sprijin pentru a-și găsi locul în clasă și în lume. Școala poate fi un spațiu al frustrărilor sau al reușitelor, în funcție de felul în care adulții aleg să îl privească și să îl însoțească. Iar atunci când părintele, profesorul și psihologul fac echipă, copilul descoperă că învățarea poate fi o aventură frumoasă, chiar dacă drumul ei este diferit.
