Constelatii Sistemice Familiale si Organizationale
Scurta Prezentare Generala
Bert Hellinger – fondatorul acestei metode
Fondatorul acestei metode, cel care este considerat „parintele” Constelatiilor Sistemice Familiale in forma lor actuala, moderna este psihoterapeutul german Bert Hellinger.
Bert Helinger s-a nascut in 1925, a studiat filozofia, teologia si pedagogie, a fost timp de 20 de ani preot din care 16 ani misionar in Africa de Sud, la triburile zulu, de unde, dupa cum a declarat a avut foarte mult de invatat. Reintors in Europa a inceput sa studieze psihoterapia, dinamicile de grup, terapia de familie, gestalt terapia, psihanaliza, analiza tranzactionala si sa lucreze cu grupuri.
Bert Helinger a creat aceasta metoda, acest instrument care ne ajuta sa intelegem dinamicile familiale, inclusiv pe cele mai subtile, mai greu sesizabile prin alte metode de terapie si sa le schimbam atat cat se poate in avantajul nostru si al familiilor noastre (sitemului nostru de familie).
De ce Constelatii Sistemice? – denumirea
De ce constelatii?
Aceasta metoda a aparut in Germania la inceputul anilor 90, fondata de Bert Hellinger – initial, in germana s-a numit „pozitionarea familiei in spatiu”. Cand s-a facut traducerea in engleza s-a dorit o denumire care sa fie cat mai sugestiva. Astfel s-a ajuns la o analogie intre familie si „constelatii”.
Constelatii – pentru a ne reaminti faptul ca in univers astrele sunt pozitionate intr-un anume fel, acestea au locul lor, au o miscare specifica si sunt conectate, relationeaza unele cu altele, ceea ce se intampla cu un corp ceresc le afecteaza pe toate celelalte.
La fel si noi, in cadrul familiei avem fiecare dintre noi locul nostru unic, suntem interconectati si ceea ce se intampla cu un membru al familiei atinge pe toti ceilalti.
Si de ce sistemice?
Ati observat deja ca, in lumea aceasta in care traim acum, totul este foarte bine organizat si structurat in sisteme care functioneaza in interdependenta. Si sa privim doar corpul nostru care este un sistem atat de complex, format din sisteme si sub-sisteme care functioneaza impreuna intr-un mod pe care stiinta tot lucreaza sa-l descifreze, si iata, acest corp functioneaza atat de firesc si de fascinant!
La fel si familia, este un sistem foarte bine stucturat, in care fiecare are locul sau special, unic. Acest sistem, ca orice alt sistem are legile sale proprii, tinde sa se autoregleze atunci cand apar disfunctionalitati, si o face in mod firesc, natural, la nivel profund, inconstient, pentru a readuce in echilibru energiile astfel incat Iubirea si Viata sa curga libere catre generatiile viitoare.
Aceasta este o reprezentare a sistemului de familie. Si va rog sa priviti tiunghiul de sus, acolo se afla pentru un timp mai scurt sau mai indelungat, cea mai noua generatie a unei familii.
In spatele acestui nou membru al familiei se afla toate generatiile de strabuni si prin toti acestia curge, catre generatiile viitoare, Energia Vietii si Iubirea. Daca la un moment dat in viata acestora apar evenimente traumatizante, experiente negative se produce un blocaj in aceasta curgere, o „incurcatura sistemica” – asa cum este numita in constelatii – pe care sistemul de familie tinde sa o autoregleze pe baza unor legi naturale si specifice pe care Hellinger le-a numit „Ordinele Iubirii”.
Ordinele iubirii – The Oders of Love
Au aparut natural, si au functia de a sustine viata in familie si in toate sistemele umane intr-o forma echilibrata si armonioasa.
Bert Hellinger a afirmat in repetate randuri ca munca de constelatii nu urmareste vindecarea ci reechilibrarea fortelor sau curentelor care actioneaza in sanul familiei si totusi, prin aceasta reechilibrare apare vindecarea.
A descoperit ca sistemul familial are o ordine a sa, naturala, la fel ca orice alt sistem si ca, atunci cand acea ordine este afectata (prin evenimente precum divorturi, despartiri, pierderi de persoane dragi, morti premature, tragice, accidente, pierderi de sarcina, avorturi, adoptii, secrete de familie, probleme cu alcoolul, traume, experiente tragice, razboi etc.) legile naturale, specifice, actioneaza astfel incat sistemul sa se autoregleze.
Asa incat, cu ajutorul si prin intermediul generatiilor viitoare, care vor manifesta disfunctionalitati in viata lor, sistemul de familie va readuce in atentia membrilor sai nevoile pe care acestia le au – de aparteneta, de recunoastere, acceptare, respect, iubire.
In practica sa Hellinger a identificat legile dupa care functioneaza sistemul de familie si le-a numit „Ordinele Iubirii” („The Orders of Love”) si sustine ca membri familiei trebuie sa respectate aceste ordini de baza care sunt conditii fundamentale ale vietii, pe care nu le putem schimba sau alege, chiar daca nu le intelegem sau nu ne convin. Prin respectarea lor, iubirea si energia vietii vor curge libere catre generatiile urmatoare si sistemul va continua sa existe.
Legile/ Ordinele iubirii sunt:
Aceasta lege nu este respectata cand sunt exclusi din sistem membri ce au incalcat-o prin diverse modalitati – nu respecta regulile de conduita morala, prin suicid, crima, adulter etc.
Aceasta prima lege mai este incalcata si atunci cand sunt in familie copii avortati sau copii nascuti morti, carora nu li se poarta doliu; cand mor copii sau tineri adulti si nu li se poarta doliu; cand copiii sunt oferiti spre adoptie si nu se mai vorbeste de ei; cand experientele de razboi sau alte experiente traumatice sunt trecute sub tacere si mortii nu sunt onorati.
Cand acest lucru se intampla, alti membri ai aceluiasi sistem, dar de obicei din alte generatii, se vor identifica cu ei, comportandu-se la fel sau traind evenimente asemanatoare. Aceasta identificare este una inconstienta si are rol reglator, aducand in campul constiintei individuale ai membrilor sistemului, persoanele excluse.
Cand persoanele respinse sunt recunoscute si respectate ca membri cu drepturi depline ai sistemului, atunci urmasii sunt liberi sa-si traiasca vietile proprii.
Aceasta lege este incalcata cand persoanele mai tinere preiau sarcini, obligatii, reponsabilitati, misiuni si socoteli neincheiate ale persoanelor mai in varsta sau antecesorilor.
Legea nu este respectata cand copiii se substituie parintilor (parentificarea copiilor), inversandu-se rolurile in familie – parintii devin un fel de copii, iar copiii au grija lor ca niste parinti. De asemenea, se incalca aceasta lege cand cineva preia rolul unei persoane respinse in trecut, cand parintii adoptivi nu recunosc parintii naturali ai copiilor lor, cand partenerii anteriori sau relatiile importante din trecut nu sunt onorate de membrii cuplului.
Ordinea se restabileste cand fiecare membru al sistemului este recunoscut si respectat cu toate atributiile ce deriva din locul sau in sistem si cand fiecare persoana se limiteaza la a-si realiza responsabilitatile sale, nu ale altora. Aceasta lege interzice amestecul si preluarea de roluri si responsabilitati chiar daca au fost realizate din iubire.
Intre membrii sistemului trebuie sa existe un echilibru intre a da si a primi si,de asemenea, acest echilibru trebuie sa caracterizeze schimburile dintre indivizi si sistem, ca intreg. Incalcam aceasta lege atunci cand primim fara a echilira balanta daruind la randul nostru, fie rau, fie bine, in functie de ceea ce am primit.
Potrivit terapiei sistemice a lui Bert Hellinger, solutia care sustine viata intr-o familie apare cand fiecare dintre membrii sistemului isi ocupa locul ce i se cuvine in familie, isi asuma rolul in viata, are grija de sine si respecta destinul celorlalti.
Ce disfunctionalitati putem adresa si echilibra prin lucrul in constelatiile sistemice familiale?
Putem aborda:
Stiinta astazi – Confirmari
Tot mai multe cercetari din diverse arii ale stiintei, Fizica Cuantica, Biologie, Genetica si ramura noua a acesteia, Epigenetica ne aduc in atentie dovezi din ce in ce mai uimitoare despre cine si cum suntem noi oamenii, despre cum este si cum functioneaza aceasta lume.
Fizica cuantica ne spune ca nu exista materie si ca totul, inclusiv noi suntem energie cu vibratie suficient de joasa pentru a fi perceputa de simturi.
Exista un camp care are constiinta, este inteligent si este mereu prezent, care ne uneste cu tot ceea ce exista in jurul nostru si pe care fizica cuantica il numeste – camp cuantic, renumitul biolog Rupert Shedrake – campul morfic/morfogenetic, Jung l-a numit – inconstientul colectiv si in Constelatii familiale se numeste – campul cunoasterii/ the kowing field. Prin intermediul acestui camp, suntem mereu in legatura cu toti si cu toate, fie ca suntem constienti sau nu de aceasta si mai mult, suntem interdependenti si totul se transmite prin rezona.
In structura ADN-ului un procent mic de 10% – sau de 5%, dupa unii – este activ la majoritatea oamenilor. Restul de 90% sau 95% a fost etichetat de la un moment dat ca fiind deseu/gunoi – junk DNA.
Cercetarile au demonstrat ca ADN-ul, are o influenta directa asupra particulelor din care este creata lumea inconjuratoare, adica fotonii atomilor. S-a mai demonstrat ca gandurile si sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifica in mod direct materia din care este structurata lumea.
Concluzia este ca noi transmitem informatii nu doar prin intermediul creierului si al inimii, ci si prin intermediul ADN-ului nostru. Tot prin el, putem sa si receptionam informatia pe care apoi o inmagazinam. Pe scurt, suntem intr-o permanenta stare de emisie-receptie.
Epigenetica este studiul schimbarilor din activitatea genelor/ al tiparelor de expresie a genelor care nu implica modificari ale genelor. Este vorba despre procesul prin care anumite gene din ADN sunt activate sau dezactivate in functie de experienta traita – un fel de soft care spune genelor ce sa faca.
Aceste schimbari in activitatea/ expresia genelor sunt influentate de factorii de mediu – experiente pozitive sau negative /traume, si sunt inregistrate si transmise generatiilor urmatoare.
Perspectiva noua pe care o aduce epigenetica este ca in evolutia noastra nu conteaza doar genele. Conteaza si mediul si experienta, adica evenimentele prin care parintii, bunicii au trecut, dieta pe care au avut-o, durerile pe care l-au trait.
Studii facute in Statele Unite, Anglia, Rusia, Olanda… studii care au avut in vedere mai multe generatii si evenimente importante, traumatizante din istoria omenirii precum Holocaustul, marea foamete din Olanda in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial, razboiul din Vietnam etc. Au demonstrat ca cel putin 3 generatii care au urmat generatiei participante la aceste evenimente au suferit aceleasi tipuri de afectiuni fizice si psihice.
Atunci cand traim anumite stari, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar si stari negative, ca de exemplu manie ura, suparare, gelozie, noi influentam direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificari se propaga in trupul nostru, cat si in afara noastra pe distante extraordinar de mari, datorita campului cuantic/ morfic, influentand tot ceea ce exista in aceasta lume si se transmit mai departe generatiilor viitoare.
Daca vi se intampla sa experimentati des tristete, suparare, frustrare sau poate stari de furie si sa aveti comportamente agresive este posibil sa va aflati intr-o incurcatura sistemica cu unul dintre mebrii familiei.
Relatiile – Esenta/Cheia pentru cum relationam cu orice persoana din aceasta lume este “Relatia noastra cu MAMA”
Atasamentul initial cu mama – persoana care ne-a adus in aceasta lume – va influenta profund toate celelalte relatii din viata noastra – relatia de cuplu, relatiile de prietenie, relatiile de serviciu/ cu partenerii de afaceri si ceea ce este iarasi important pentru o mare perte din noi – relatiile cu copiii nostril.
“Putem avea o relatie buna cu cei din jurul nostrum doar daca putem gasi pace inlauntrul nostru. Si putem sa fim in pace inlauntrul nostru cand ajungem sa fim in pace cu mama.” – Barbara Morgan
Un cercetator in epigenetica – Moshe Szyf – a spus in 2013, “Mamele noastre sunt in fiecare celula a partii noastre de creier care se numeste cortexul prefrontal” Cortexul prefrontal are in jur de / mai mult de 26 miliarde de cellule si este responsabil cu modul in care ne facem planuri / planificam, cum interactionam cu lumea/ cum ne tratam pe noi insine.
“Invatam sa avem grija de noi insine de la mama/ in acelasi fel in care mama a avut grija de ea si de noi, asa vom face/vom avea si noi grija de noi insine si de altii”. – Sarah Peyton – educator neurostiinte.
O relatie functionala/ buna/ frumoasa/ adevarata cu partenerul de cuplu inseamna o relatie frumoasa cu mine insami si, ca sa ajung la mine, intr-o relatie adevarata cu mine, am nevoie sa am o relatie frumoasa, adevarata cu mama, mai intai, si cu tata in aceeasi masura.