Despre Singuratate
Singuratate! Acest cuvant provoaca atat de multe reactii, atat de multa nefericire. Te-ai intrebat vreodata ce se ascunde in spatele acestui sentiment? De ce oare simtim atat de intens si de ce ne tulbura atat de mult? De ce suntem in stare chiar sa luam niste decizii despre care stim de la bun inceput ca sunt gresite pentru noi si totusi…le luam, numai si numai pentru a scapa cu orice pret de singuratate?
Singuratate
Singuratate. Cuvant greu. Sentiment puternic, cu incarcatura negativa, insotit de o serie de alte sentimente, ganduri, judecati despre noi insine sau despre ceilalti.
Haideti sa vedem impreuna despre ce e vorba. De unde crezi ca vine sentimental acesta? Din a nu “avea” pe nimeni? Dar cine nu “are” pe nimeni? Sau cine “are” pe cineva? “ A avea” inseamna “ a poseda”, “ a detine”. Am o masina, am un partener, am un copil, am o casa etc. Oameni, lucruri, sentimente…toate la un loc. Dar “avem” cu adevarat pe cineva?
De fapt, eu cred ca ne “ avem” doar pe noi insine. Ceilalti pot doar sa existe, sa fie langa noi, alaturi de noi, sa ne insoteasca pe drumul vietii la un moment dat, sa ne fie mai aproape sau mai departe.
Iar singuratatea, de fapt, vine din a nu te avea pe tine insuti, de a nu te simti bine cu tine, de a nu te bucura de prezenta ta.
Si ceea ce vei citi in continuare poate ca te va supara, te va revolta, te va jigni si poate ca vei dori sa te opresti din a citi. Sau poate ca nu, poate ca vei ramane curios sau poate ca vei trece nepasator peste acele randuri… Foarte bine.
Pentru ca, de fapt, un om singur este un om fara bucurie, fara empatie, fara compasiune, fara altruism alaturi de care nu e nimeni.
Am cunoscut oameni singuri. Iar toti aveau o trasatura comuna- egoismul. Cel langa care nu sunt oameni carora sa le faca placere sa stea cu el este cel ce nu ofera nimic.
Tu, cel care citesti aceste randuri, si care te simti singur, da-mi voie sa te intreb ceva.
Cand oare ti-ai inchis tu portile catre sufletul celuilalt? Cand oare ai incetat sa mai crezi ca meriti sa primesti iubire, poate ca te-au ranit, astfel incat sa o poti oferi si tu inapoi? Egoist? Poate. Cel de acum. Dar cel de acum este un produs al societatii, al familiei din care provine, al experientelor si al evenimentelor pe care le-a trait de-a lungul vietii. Vrei in continuare asa?
Daca da, opreste-te din citit. Este alegerea ta, iar eu o respect. Si te accept, pe tine, cititorule, indiferent de alegerea ta.
Daca nu, continua sa citesti. Poate ca intrebarile mele iti vor deschide noi drumuri, noi perspective. Eu nu cred in boli, tulburari, probleme. Eu cred in forta omului, in puterea personalitatii lui si in capacitatea omului de a se dezvolta permanent, de a deveni cine vrea el sa fie.
….
Asadar, revin la intrebarile de mai sus. Ia o foaie de hartie si, asa cum te-ai obisnuit deja, incepe sa iti notezi raspunsurile. Fara cenzura. Nu le vede nimeni 🙂 esti doar tu in fata ta. Si e bine. Ai cel mai important si sincer interlocutor. Respecta-l, iubeste-l, accepta-l. El nu te va mai rani, iar impreuna sunteti puternici.
Ai putea descoperi multe despre tine, despre adevarata capacitate a ta de a darui, de a fi alaturi de ceilalti si nu de a-I “avea”.
Ce parte din tine s-a suparat pe lume, si-a creat ziduri groase de protectie? Ce parte din tine a incetat sa mai creada in frumusetea naturii umane, in iubire si in curajul de a darui? Fa pace cu aceasta parte din tine si ajut-o sa se imprieteneasca cu toate celelalte.
Singuratate! Mai exista ea oare?
