Despre iertare
Cine nu a gresit vreodata? Cine nu ne-a gresit vreodata? Desigur ca sunt greseli si… greseli. Unele sunt mai mari decat altele, unele mai traumatizante decat altele. Dar nimeni nu este scutit de greseala, inclusive noi fata de noi insine.
Poate ca va ganditi ca trecerea timpului vine si cu iertarea sau macar cu uitarea. Adevarul este insa ca timpul nu face decat sa aseze straturi de experiente peste evenimentul respectiv, fara insa ca noi sa iertam sau sa uitam. Uitarea este un proces minunat, fara de care memoria nu poate exista. Insa momentele dificile, abuzurile, traumele nu se uita. De fapt, nimic nu se uita cu adevarat.
Iar iertarea… ei bine, iertarea nu are niciodata loc pur si simplu. Ea necesita timp si efort. De cate ori nu am spus * Te-am iertat demult* pentru ca apoi, la primul gest sau eveniment asemanator sa rabufnim si sa intelegem ca, de fapt, nu am iertat.
Nu e usor sa ierti. Si mai ales nu e usor sa te ierti. Poate ca va veti intreba de ce sa ne iertam pe noi insine? Pentru ca permitem altora sa ne faca rau, pentru ca nu avem curaj sa fim fericiti, pentru ca nu ne ingrijim corpul si sufletul, pentru ca nu ne acordam atentie… pentru toate acestea si pentru multe altele. Cineva spunea ca noi ne suntem cei mai mari dusmani. Si chiar asa e. Nimeni altcineva de fapt nu reuseste sa ne raneasca mai tare decat, cu atat de multa iscusinta, o face noi insine.
Invatati sa iertati! Va veti simti eliberati, mai usori parca, va veti putea bucura de viata si de tot ce va inconjoara.
