Eu sunt o fraiera.
Eu sunt lenes.
Eu sunt incapatanat.
Eu sunt rigid.
Eu sunt alcoolic.
Eu sunt depresiv.
Eu sunt fricoasa. Intotdeauna am fost asa.
Eu sunt…..
Eu sunt…..
ASA SUNT EU!
Toate aceste „eu sunt” nu reprezinta altceva decat parti ale identitatii noastre. Odata ce spunem „Eu sunt” ne referim la acea parte profunda din noi ce ne defineste ca oameni, ca barbati, ca femei, ca profesionisti.
Cine credem ca suntem determina ce suntem si ce putem. Cine credem ca suntem ne determina ca personalitate. ASA SUNT EU!, si nu pot schimba asta. Nu CRED ca pot schimba asta, pentru asa sunt eu, in nucleul fiintei mele.
In clipa in care ne identificam cu un alcoolic sau cu un depresiv, ceea ce spunem de fapt este ca nu putem schimba asta, nu putem schimba ceea ce SUNTEM. Avem nevoie sa ramanem constanti in identitatea noastra.
Avem nevoia de a fi cine credem ca suntem. Insa cine suntem de fapt? Cand am decis ca nu pot sa fac asta sau sa fiu asa? Cine m-a invatat asta? Unde am vazut asta?
Noi devenim
Noi nu ne nastem fraieri, lenesi, incapatanati, rigizi, alcoolici sau depresivi. Noi devenim asa. Cand? Cu „ajutorul” cui? In urma caror experiente? Noi suntem „antrenati” sa credem ca putem sau ca suntem. Parintii care sunt foarte fricosi isi vor invata copiii totul despre frica. Cei care sunt curajosi, ii vor invata totul despre curaj. Cel care a inceput sa bea dintr-o cauza anume va invata curand ca este „alcoolic”, se va identifica cu aceasta imagine, iar psihicul lui, care are mare nevoie de stabilitate, va „avea grija” sa ramana un alcoolic. in clipa in care se va disocia, se va rupe, de aceasta imagine, el va putea sa se vindece si sa imbrace o alta haina, una care sa ii faca bine cu adevarat.
„Nu exista nu pot, exista nu vreau”- asa imi spunea mereu tatal meu. Acum cred cu tarie acelasi lucru. Din fericire, aceasta credinta pe mine ma ajuta. Insa altor copii li se spune altceva: ” lumea e rea”, ” sa nu ai incredere in nimeni”, ” lumea e un loc periculos, cine stie ce ti se poate intampla”, ” noi nu avem posibilitati, trebuie sa te multumesti cu ce ai”, ” tu nu poti face altceva decat asta” etc etc.
Si uite asa ne formam setul de credinte, valori si standarde. Si ramanem acolo daca nu schimbam ceva, daca nu ne ridicam standardele, daca nu avem curajul de a merge mai sus, mai repede, mai bine, de a vedea lumea si prin alti „ochelari” decat aceia ce ne-au fost pusi fara ca noi sa fim intrebati daca ne plac sau nu, daca ne fac bine sau nu.
Cine sunt eu, de fapt?
Cine sunt eu de fapt? Cine vreau eu sa fiu de fapt? Nu vrem sa ne schimbam identitatea, ci vrem doar sa devenim flexibili in identitatea noastra pentru a PUTEA face ceea ce ne dorim.
Ce avem de facut? Sa ne cunoastem identitatea pentru a o putea modifica sau extinde astfel incat sa devenim cine putem cu adevarat sa fim.
