Nu trebuie sa fi trait ororile razboiului sau sa fi fost batut crunt pentru a te confrunta cu trauma. Trauma, din pacate, ni se intampla tuturor. Prin definitie, ea este insuportabila si aproape imposibil de tolerat. Ea pune stapanire pe noi, pe trecutul nostru, pe prezent si pe viitor. Ea sta in umbra si pandeste. La orice cuvant, semn, gest, sunet sau culoare ea poate iesi la suprafata, tulburand din nou apele aparent linistite ale psihicului nostru. Ca un monstru se va repezi sa inhate tot ce prinde, tragand dupa sine emotii negative puternice, facand creierul sa elibereze o cantitate uriasa de hormoni ai stresului. Problema este ca dimensiunea monstrului este, de cele mai multe ori, intr-o totala neconcordanta cu situatia actuala.
Ce este trauma?
Asadar, ce este trauma? Trauma este suferinta creata de un eveniment ce produce o destabilizare a psihicului, o ruptura, o disonanta puternica.
Cel ce traieste un astfel de episod, fie ca este un eveniment singular, fie ca este expus la un eveniment traumatizant, tulburator pe o perioada de timp, ramane ancorat acolo, in acel moment, in acea perioada de timp. Iar intreaga lui structura mentala se va forma in jurul acelei situatii. Ramane blocat, in imposibilitatea de a mai fi ca inainte, de a avea relatii satisfacatoare, de a se mai raporta la sine si la ceilalti intr-un fel coerent si autentic.
Ce se intampla? Simptomele traumei
Oricat de mult si-ar dori sa uite trauma psihologica suferita, o parte a creierului nostru este dedicata supravietuirii iar aceasta nu accepta negarea. Si nici uitarea. Astfel, va interpreta orice eveniment ulterior prin prisma traumei. Si ne va apara…intr-un fel. Creierul face aceasta in mod automat, altfel nu am supravietui. Problema care apare insa este ca pericolul pentru care creierul nostru ne „pregateste” nu mai este real, nici prezent. Si din aceasta cauza se dezvolta o serie de tulburari ce vin sa contrabalanseze acest dezechilibru si sa ne ajute sa facem fata la ceea ce ESTE real si prezent- dependente, anxietate, depresie, fobii, izolare etc.
Pentru vindecarea traumei e nevoie sa contribuim si noi
Vedeti, psihicul nostru incearca sa ne ajute. Trebuie insa sa il ajutam si noi. Orice mecanism de aparare este folositor initial, folosit excesiv insa si in situatii nepotrivite, se transforma din prieten in dusman. Poti fuma o tigara pentru a te linisti pe moment. Insa poti trece de la una la mult mai multe sau la altceva mai puternic.
Efectele traumei sunt ca un lant care ne afecteaza pe toti
Trauma nu il afecteaza doar pe cel expus direct ei, ci si pe cei din jur. Astfel, un copil abuzat in copilarie nu va putea avea relatii satisfacatoare ca adult, nu va sti cum sa isi exprime emotiile, partenerii si/sau copiii lui suferind si ei, la randul lor. O femeie violata nu se va putea raporta niciodata intr-un mod sanatos la un barbat. Sotiile barbatilor care sufera de PTSD ( tulburare de stres post-traumatic) sunt depresive, iar copiii unei mame depresive vor fi nesiguri pe ei si anxiosi. Intregul mediu va suferi.
Teoria si cercetarile traumei ne arata efectele fizice asupra corpului si ale intregii vieti
Cercetarile despre trauma arata in ce fel aceasta produce schimbari atat la nivel psihic cat si la nivel fiziologic. Astfel, principalele dezechilibre apar la nivelul sistemului de alarma al creierului, la cel al reglarii hormonale ( prin cresterea activitatii hormonilor stresului) si modificari la nivelul sistemului ce filtreaza informatiile relevante de cele irelevante ( asa se explica de ce persoanele ce au suferit o trauma vor parea ca fac ” din tantar armasar”, exagerand anumite situatii, cuvinte, gesturi ).
Trauma emotionala isi pune amprenta asupra intregii vieti, persoanele traumatizate ramanand astfel fara ancore, fara nimic de care sa se agate pentru a putea crea o alta perspectiva. Este ca si cum intreaga lor realitate se ingusteaza foarte mult, ca si cum viata lor ar fi ca un tunel ingust, rece si intunecat. Nicio lumina, nicio speranta nu se pot intrezari, ca si cum toti ceilalti oameni si orice altceva se afla dincolo de zidurile tunelului.
Se poate oare trece peste un eveniment traumatizant? Se poate oare vindeca trauma?
Desigur ca nu va fi simplu si nici rapid, insa DA, raspunsul este Da, se poate vindeca trauma. Nu se trece peste, ci se modifica atitudinea fata de evenimentul traumatizant. Trecutul este trecut, asta este principala lui calitate. Nu mai poate fi schimbat, dar partea buna este ca A TRECUT. Ce putem schimba insa este modul in care ne raportam la el, felul in care alegem AZI sa gandim, sa simtim si sa (re)actionam.
Terapia stresului posttraumatic
Astfel, atat prin tehnici de psihoterapie specifice stresului posttraumatic, combinate cu hipnoza, cu tehnici de relaxare si de meditatie, precum si cu metode moderne cum este neurofeedback–ul. Cercetarile arata ca acest tip de abordare eclectica a traumei este cea mai eficienta. O metoda o potenteaza pe cealalta, rezultatele aparand mult mai repede si ramanand stabile pe o perioada mai lunga de timp.
Vulnerabilitatea, neputinta, neincrederea, frica extrema sunt doar cateva dintre sentimentele generate de trauma. Insa, in acelasi timp, ne arata si incredibila noastra capacitate de a rezista, ne dezvaluie resurse imense pentru a supravietui, multi dintre cei traumatizati ajungand, in pofida suferintei lor, personalitati importante ale omenirii, vizionari, artisti, oameni de stiinta remarcabili, parteneri de cuplu si parinti extraordinari. Forta distrugatoare a traumei se poate transforma intr-o uriasa forta creatoare, umilinta, rusinea, neputinta devenind imaginatie, vointa, iubire.
” La ora actuala trauma reprezinta cea mai urgenta problema de sanatate cu care ne confruntam, iar vestea buna este ca dispunem de cunoasterea necesara pentru a reactiona eficient in fata acestei epidemii. Depinde numai de noi daca vom actiona tinand cont de tot ce am ajuns sa cunoastem, sau nu.„- Dr. Bessel van der Kolk
Daca simti ca trauma îți afectează viata, nu esti sigur.
Eroare: Nu am găsit formularul de contact.
