Cu toții avem momente în care simțim că ne lipsește puterea de concentrare și nu putem urmări anumite informații sau indicații pe care le primim. Există copii pentru care această problemă este o constantă și are repercursiuni grave asupra interacțiunilor cu membrii familiei și cu alți copii, asupra activităților educaționale și școlare, felului de raportare la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Însă, până la a fi pus un diagnostic de ADD sau ADHD, trebuie urmăriți cu atenție și ajutați cu răbdare să depășească toate momentele care îi fac să se comporte diferit.
Ce este deficitul de atenție?
ADD sau tulburare deficitară de atenție și ADHD sau tulburarea cu hiperactivitate cu deficit de atenție reprezintă afecțiuni la nivel neuronal, de care suferă în clipa de față aproximativ 1 din 10 copii și 1 din 20 de adulți. Tulburările afectează funcțiile executive ale creierului și se manifestă în forme diferite de la o persoană la alta.
În general persoanele care se confruntă cu aceste tipuri de tulburări, au probleme cu atenția, impulsivitatea și hiperactivitatea, în anumite situații și cu grade de intensitate diferite.
Diagnosticul și recomandările de terapie trebuie să fie stabilite de un medic psihiatru.
Care sunt simptomele deficitului de atenție?
Printre manifestările ce însoțesc acest tip de tulburare la copii la avem:
- sunt mult mai visători și mai rupți de realitate decât ceilalți copii;
- uită, pierd și rătăcesc mult mai frecvent obiecte sau lucruri;
- vorbesc excesiv, peste alte persoane sau le întrerup;
- au un comportament neadecvat vârstei;
- au excese comportamentale și porniri violente în public;
- sunt mult mai agitați și nerăbdători în orice situație;
- sunt mult mai impulsivi verbal și în reacții;
- au probleme de comunicare și înțelegere cu alți copii sau cu adulții.
Care sunt cauzele deficitului de atenție?
Fără a putea stabili cu certitudine care sunt cauzele, medicii au determinat o serie de corelații între factori genetici și obiceiuri din timpul sarcinii și predispoziția copiilor de a ajunge la anumite comportamente. Printre acestea menționăm:
- predispoziția genetică și antecedenți care suferă de această tulburare;
- leziuni cerebrale în timpul sarcinii, la naștere sau în primele etape de dezvoltare;
- consumul de alcool, tutun sau alte substanțe nerecomandate, în timpul sarcinii;
- nașterea prematură;
- un mediu poluat cu diverse substanțe toxice, cum ar fi plumbul.
Ce este de făcut pentru a remedia situația sau pentru a trata un copil care suferă de deficit de atenție?
În funcție de gravitatea situației și de implicațiile pe care manifestările comportamentele le au, părintele trebuie să meargă la un medic specialist, pentru evaluarea obiectivă a situației și punerea unui diagnostic.
În cele mai multe cazuri se recurge la o terapie adecvată sau la terapie și un tratament medicamentos. Apelarea la medicamente nu este o soluție preferată, dar poate ajuta în unele cazuri la reducerea agresivității și la creșterea puterii de concentrare.
Printre terapiile cele mai eficiente și mai des folosite în tulburările de atenție, avem:
- Terapia cognitiv-comportamentală
Acest tip de terapie se bazează pe un program cu principii foarte clare. Terapeutul stabilește și aplică un plan de reguli adaptate la așteptările comportamentale pe care le consideră dezirabile în situațiile stabilite. Dacă și copilul răspunde pozitiv este recompensat, dacă încalcă înțelegerile este penalizat. Prin aceste măsuri se urmărește învățarea și deprinderea unor noi obiceiuri de viață, care să-l ajute să revină la normal, să fie acceptat de ceilalți și integrabil în societate.
Numit și neuroterapie, neurofeedbackul este o terapie care urmărește să identifice tipare și devieri de la normalitate ale creierului și să stabilească un program de modificare a tiparelor creierului, care să îl ajute pe copil să se schimbe și să revină pe o linie comportamentală considerată acceptată. Terapia implică o modificare profundă la nivelul gândirii și reacțiilor.
Dacă ai un copil care manifestă deficit de atenție și vrei să-l ajuți, te aștept în cabinetul meu, pentru a discuta și a stabili împreună o terapie adecvată și eficientă.
