Autismul, de fapt tulburarea din spectrul autismului (TSA), se referă la o gamă largă de afecțiuni caracterizate prin provocări legate de abilități sociale, comportamente repetitive, vorbire și comunicare nonverbală.
Nu există doar un singur tip de autism, ci mai multe subtipuri, cele mai multe influențate de o combinație de factori genetici și de mediu. Unele persoane cu TSA pot avea nevoie de sprijin semnificativ în viața lor de zi cu zi, în timp ce altele pot avea nevoie de mai puțin sprijin și, în unele cazuri, trăiesc chiar complet independent.
Tipuri de autism
* În 2013, Asociația Americană de Psihiatrie a fuzionat patru diagnostice distincte de autism într-un singur diagnostic TSA de tip umbrela. Acestea au inclus tulburarea de autism, tulburarea dezintegrativă a copilăriei, globală (pervazivă) de dezvoltare – nespecificată altfel (inclusiv autismul atipic) și sindromul Asperger.
Semne de autism
Semnele de autism apar de obicei la vârsta de 2 sau 3 ani. Unele întârzieri asociate dezvoltării pot apărea chiar mai devreme și, adesea, pot fi diagnosticate încă de pe la 18 luni. Cercetările arată că intervenția timpurie duce la rezultate pozitive mai târziu în viață pentru persoanele cu autism.
Semne și simptome ale tulburării din spectrul autismului
TSA este o dizabilitate de dezvoltare cauzată de diferențele din creier. Persoanele cu TSA au adesea probleme cu comunicarea și interacțiunea socială, precum și comportamente sau interese restrictive sau repetitive. Persoanele cu TSA pot avea, de asemenea, moduri diferite de a învăța, de a se mișca sau de a acorda atenție. Este important de reținut că si unele persoane fără TSA ar putea avea, de asemenea, unele dintre aceste simptome. Dar pentru persoanele cu TSA, aceste caracteristici pot face viața foarte dificilă.
Abilități de comunicare socială și interacțiune pot include
- Are 9 luni și evită sau nu păstrează contactul vizual
- Are 9 luni și nu răspunde la nume, nu reacționează la vocea mamei
- Are 9 luni și nu arată expresii faciale precum fericit, trist, furios și surprins
- Are 12 luni și nu se joacă jocuri interactive simple precum cucu-bau
- Are 12 luni și folosește puține gesturi sau deloc (de exemplu, nu face semnul de „la revedere”)
- Are 15 luni și nu își împărtășește interesele altora (de exemplu, nu vă arată un obiect care ii place)
- Are 18 luni și nu indică un obiect care i-ar putea părea interesant
- Are 24 luni și nu observă când alții sunt răniți sau supărați
- Are 36 luni și nu observă alți copii și nici nu se alătură lor la joacă
- Are 48 luni și nu se preface a fi altcineva în timpul jocului, ca de exemplu: un profesor, doctor, bucătar sau un super-erou etc.
- Are 60 luni și nu cântă, nu dansează sau acționează când îi ceri
Comportamente sau interese restricționate sau repetitive
- Aliniază jucăriile sau alte obiecte și se supără atunci când ordinea este schimbată
- Repetă cuvinte sau fraze, iar și iar (numite ecolalie)
- Se joacă cu jucăriile la fel de fiecare dată
- Se concentrează pe părți ale obiectelor (de exemplu, roți)
- Este supărat de modificări minore
- Are interese obsesive
- Trebuie să urmeze anumite rutine
- Flutură mâinile, se leagană sau se învârte în cerc
- Are reacții neobișnuite la felul în care lucrurile sună, miros, la gustul sau felul în care acestea arată
Alte caracteristici înrudite
- Cunoștințe lingvistice întârziate
- Abilități de mișcare întârziată
- Abilități cognitive sau de învățare întârziate
- Comportament hiperactiv, impulsiv și/sau neatent
- Epilepsie sau tulburare convulsivă
- Obiceiuri neobișnuite de alimentație și somn
- Dispoziție neobișnuită sau reacții emoționale
- Anxietate, stres sau îngrijorare excesivă
- Lipsa de frică sau mai multă frică decât se aștepta
Este important de reținut că un copil cu TSA poate să nu aibă toate dintre comportamentele enumerate ca exemple aici.
Screening-ul și diagnosticul tulburării din spectrul autismului
Diagnosticarea tulburării din spectrul autismului (TSA) poate fi dificilă, deoarece nu există un test medical, cum ar fi un test de sânge, pentru a diagnostica tulburarea. Medicii analizează istoricul de dezvoltare și comportamentul copilului pentru a pune un diagnostic.
TSA poate fi detectat uneori la vârsta de 18 luni sau mai puțin. Un diagnostic de către un profesionist cu experiență poate fi considerat de încredere și atunci când e pus până în vârsta de 2 ani. Cu toate acestea, mulți copii nu primesc un diagnostic final până când sunt mult mai mari. Unii oameni nu sunt diagnosticați până când nu sunt adolescenți sau adulți. Această întârziere înseamnă că persoanele cu TSA ar putea să nu primească ajutorul timpuriu de care au nevoie.
Diagnosticarea copiilor cu TSA cât mai devreme posibil este importantă pentru a vă asigura că primesc serviciile și sprijinul de care au nevoie pentru a-și atinge potențialul maxim. Există mai mulți pași în acest proces.
Servicii de tratament și intervenție pentru tulburarea din spectrul autismului
Tratamentele actuale pentru TSA caută să reducă simptomele care interferează cu funcționarea zilnică și cu calitatea vieții. TSA afectează fiecare persoană în mod diferit, ceea ce înseamnă că persoanele cu TSA au provocări unice și nevoi diferite de tratament. Prin urmare, planurile de tratament de obicei implică mai mulți profesioniști și sunt orientate către nevoile fiecarui individ.
Tipuri de tratamente
Există multe tipuri de tratamente disponibile. Aceste tratamente, în general, pot fi împărțite în următoarele categorii, deși unele tratamente implică mai multe abordări:
- Comportamental
- De dezvoltare
- Ocupațional
- Social-relațional
- Farmacologic
- Psihologic
- Complementar și alternativ
Abordări comportamentale
Abordările comportamentale se concentrează pe schimbarea comportamentelor prin înțelegerea a ceea ce se întâmplă înainte și după comportament. Abordările comportamentale au cele mai multe dovezi pentru tratarea simptomelor TSA. Ele au devenit larg acceptate în rândul educatorilor și profesioniștilor din domeniul sănătății și sunt utilizate în multe școli și clinici de tratament. Un tratament comportamental notabil pentru persoanele cu TSA se numește Analiza Comportamentală Aplicată (ABA). ABA încurajează comportamentele dorite și descurajează comportamentele nedorite pentru a îmbunătăți o varietate de abilități. Progresul este urmărit și măsurat.
Exista două stiluri de predare ABA: Discrete Trial Training (DTT) și Pivotal Response Training (PRT).
- DTT folosește instrucțiuni pas cu pas pentru a preda comportamentul sau răspunsul dorit. Lecțiile sunt împărțite în părțile lor cele mai simple, iar răspunsurile și comportamentele dorite sunt recompensate. Răspunsurile și comportamentele nedorite sunt ignorate.
- PRT are loc într-un cadru natural mai degrabă decât într-un cadru clinic. Scopul PRT este de a îmbunătăți câteva „abilități pivot” care vor ajuta persoana să învețe multe alte abilități. Un exemplu de abilitate esențială este de a iniția comunicarea cu ceilalți.
Abordări de dezvoltare
Abordările de dezvoltare se concentrează pe îmbunătățirea abilităților specifice de dezvoltare, cum ar fi abilitățile lingvistice sau abilitățile fizice. Abordările de dezvoltare sunt adesea combinate cu abordările comportamentale. Cea mai comună terapie de dezvoltare pentru persoanele cu TSA este terapia de vorbire și limbaj (logopedia). Unii oameni cu TSA comunică verbal. Alții pot comunica prin utilizarea semnelor, gesturilor, imaginilor.
Terapia ocupațională
Terapia ocupațională învață abilități care ajută persoana să trăiască pe cât mai independent posibil. Abilitățile pot include îmbrăcarea, mâncarea, igiena corporală și relația cu oamenii. Terapia ocupațională poate include și: terapia de integrare senzorială pentru a ajuta la îmbunătățirea răspunsurilor la inputul senzorial care poate fi restrictiv sau copleșitor.
Terapia fizică poate ajuta la îmbunătățirea abilităților fizice, cum ar fi mișcări fine ale degetelor sau mișcări mai mari ale trunchiului și corpului.
Abordări social-relaționale
Tratamentele socio-relaționale se concentrează pe îmbunătățirea abilităților sociale și pe construirea legăturilor emoționale. Unele abordări social-relaționale implică părinți și educatori în egală măsură, iar activitățile abordate cresc motivația, interesul și abilitățile de a participa la interacțiuni sociale comune.
Abordări farmacologice
Nu există medicamente care tratează simptomele de bază ale TSA. Unele medicamente tratează simptomele concomitente care pot ajuta persoanele cu TSA să funcționeze mai bine. De exemplu, medicamentele ar putea ajuta la gestionarea nivelurilor ridicate de energie, a incapacității de a se concentra sau a comportamentului de auto-vătămare, cum ar fi lovitul în cap sau mușcatul mâinilor. De asemenea, medicamentele pot ajuta la gestionarea afecțiunilor psihologice concomitente, cum ar fi anxietatea sau depresia, pe lângă afecțiunile medicale, cum ar fi convulsii, probleme de somn, stomac sau alte probleme gastrointestinale.
Este important să vă consultați cu un medic care are experiență în tratarea persoanelor cu TSA atunci când luați în considerare utilizarea medicamentelor. Acest lucru este valabil atât pentru medicamentele eliberate pe bază de rețetă, cât și pentru medicamentele fără prescripție medicală. Familiile persoanelor cu TSA și medicii trebuie să lucreze împreună pentru a monitoriza progresul și reacțiile și pentru a se asigura că efectele secundare negative ale medicamentului nu depășesc beneficiile.
Abordări psihologice
Abordările psihologice pot ajuta persoanele cu TSA să facă față anxietății, depresiei și altor probleme de sănătate mintală. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o abordare psihologică în care se concentrează pe învățarea conexiunilor dintre gânduri, emoții și comportamente. În timpul CBT, un terapeut și individul lucrează împreună pentru a identifica obiectivele și apoi schimbă modul în care persoana gândește despre o situație pentru a schimba modul în care reacționează la situație.
Tratamente complementare și alternative
Unii indivizi și părinți folosesc tratamente care nu se încadrează în niciuna dintre celelalte categorii. Aceste tratamente sunt cunoscute ca tratamente complementare și alternative. Tratamentele complementare și alternative sunt adesea folosite pentru a completa abordările mai tradiționale. Acestea pot include diete speciale, suplimente pe bază de plante, îngrijire chiropractică, terapie cu animale, terapie prin arte, mindfulness, terapii de relaxare, neurofeedback.
Cum putem ajuta noi, Living Psychology in reducerea simptomatologiei specifice TSA?
Utilizand tratamentul cu neurofeedback (NFB).
Nu există un remediu specific pentru autism, însă liniile terapeutice sunt direcționate spre îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu autism prin reducerea simptomelor și prin creșterea funcționării acestor persoane. Abordările de antrenament cu neurofeedback (sau neuro terapie pentru autism, cum o mai numesc părinții) au fost investigate clinic pentru a îmbunătăți comportamentul, cogniția și reglarea emoțiilor la copiii cu TSA.
Ce este neurofeedback?
Neurofeedback este o metodă computerizată bazată pe urmărirea activității electrice a creierului (EEG) și oferirea unui feedback despre aceasta.
Metoda a fost dezvoltată în laboratoarele neurofiziologice ale institutelor științifice din SUA și a fost folosită cu mare succes în ultimii 20 de ani. Și-a dovedit eficacitatea în practică, dar și în cercetarea științifică și clinică.
Neurofeedback pentru autism
Sunt multiple studii clinice care au dovedit eficacitatea in diverse simptome din TSA, însă în acest articol menționăm doar unul dintre ele. În perioada 2010 și 2011, tratamentul cu neurofeedback a fost administrat la 10 copii (7 baieti și 3 fete) cu vârsta cuprinsă între 4 și 7 ani, care au fost diagnosticați ca tulburare a spectrului autist (înalt funcțional) cu o afectare nespecifică a dezvoltării vorbirii și probleme de comunicare. S-a făcut o evaluare a tratamentului în funcție de estimarea modificărilor de funcționare (evaluările părinților, profesorilor și terapeuților și a tuturor celorlalți experți care monitorizau copilul înainte, în timpul și după tratament) și urmărirea modificărilor electrofiziologiei.
Rezultatele terapiei prin neurofeedback pentru autism în studii clinice
Rezultatele au arătat cele mai multe schimbări în comportament (mai puțin agresiv, mai multă cooperare, mai bună comunicare), in durata de atenție și abilitățile senzoriale motorii. Conform evaluării părinților, profesorilor, terapeuților și altor experți, toți copiii au realizat un anumit grad de îmbunătățire a nivelului de funcționare zilnică. (Sursa: National Library of Medicine: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26417802/)
Experiențele noastre în utilizarea neurofeedback-ului la copiii cu tulburări de spectru autist au confirmat datele anterioare conform cărora această metodă poate fi aplicată acestei categorii de pacienți.