In spatele cuvintelor
Te-ai intrebat vreodata ce se afla in spatele unui conflict dintre doi oameni, in spatele unui comportament agresiv, in spatele unei iubiri, in spatele unei relatii armonioase?
Te-ai intrebat vreodata de ce un copil, desi iubit de catre parintii lui, inca de bebelus, plange foarte mult, este violent, permanent nemultumit, nedezvoltat emotional?
Ce se ascude in spatele cuvintelor?
De-a lungul anilor si martora a atator vieti, mi-am pus aceste intrebari si multe altele. Am ales azi sa ma opresc doar la cateva.
Un copil nu plange degeaba, un iubit nu pleaca pur si simplu, o relatie nu este frumoasa de la sine, un conflict nu se naste din nimic. In spatele tuturor acestor comportamente se afla cuvintele. Acestea pot fi auzite, corect? Si atunci, de ce, in ciuda cuvintelor frumoase iubitul te paraseste, copilul ti se zvarcoleste in brate sau partenerul/colega pare ca nu aude ce ii spui?
Deoarece in spatele cuvintelor se afla emotii si ganduri ce, de multe ori, scapa controlului constient. Emotiile pot fi atat de puternice, gandurile pot fi atat de multe si de contrare incat, la nivel constient, tot ce mai putem face este sa auzim cuvintele. Insa ele sunt goale fara tot acel continut emotional.
Dincolo de ”te iubesc”
In spatele unui Te iubesc se pot afla atat de multe emotii. In spatele unei critici sau a unui repros se pot afla vise, dorinte sau nevoi nesatisfacute, surde, ascunse.
Si atunci, ce e de facut? Cum am putea sa stim ce se afla in spatele a cee ace se vede sau se aude?
Autocunoasterea- acest leitmotiv al psihologiei. Poate ca pare simplu, poate te vei gandi ca te cunosti, ca stii exact cine esti. Si totusi…
Un exercitiu de autocunoastere
Faceti un exercitiu simplu. Amintiti-va o disputa pe care ati avut-o cu cineva, opriti-va pentru cateva momente si puneti-va intrebarea: Ce dorinta sau ce nevoie aveam eu de fapt in clipa aceea? Ce ascundea nemultumirea mea?
Sau puteti face acest exercitiu chiar cu cel cu care v-ati certat. Si astfel veti descoperi dorintele celuilalt intr-o forma mult mai benefica pentru relatia voastra decat conflictul.
Iar o mama care are un copil ce plange inexplicabil de mult, ce este agitat si pare suparat mereu ar putea sa se intrebe acelasi lucru: care este de fapt dorinta mea? Care sunt gandurile pe care le am atunci cand copilul meu plange sau poate doar atunci cand ma uit la el? Il vade eu oare pe el asa cum e, il accept si il iubesc exact asa, imperfect? Ce simt cu adevarat fata de el, fata de mine, fata de tatal copilului?
Toate aceste intrebari poate nu va vor placea foarte mult ( iar raspunsurile poate si mai putin) insa va garantez ca veti afla lucruri noi despre voi, despre relatiile cu ceilalti, despre sentimentele voastre, despre trecut, prezent si viitor.
