Sunt deja cateva saptamani de cand simt sa scriu aceste randuri. Asa cum am spus mereu, cei mai buni profesori in ale vietii sunt clientii mei. De la ei invat zilnic, clipa de clipa, cum arata viata, cum se simt situatiile, cine sunt ei, cine sunt eu… si ma bucur ca un copil in fata cadourilor de Craciun cand descopar toate aceste lucruri.
Am invatat ca viata poate fi grea, ca oamenii vin cu ” mosteniri” grele, cu traume adanci, cu harti mentale nepotrivite, cu relatii esuate… Dar tot ei vin si cu mici momente de bucurie, scurte clipe de satsfactie, de uimire, de placere in fata unui simplu rasarit sau a unui copil ce joaca in nisip. Iar dupa un timp descopera ca viata poate fi si altfel, ca poate fi mult mai simpla, ca fericirea poate fi simtita zilnic ca o stare de calm placut, ca o mare linistita acoperita doar de lumina aurie a soarelui de vara.
”Valorile, principiile, credintele ne pot fi aliati sau dusmani”
Si totusi…in fiecare clipa gasim mii de motive pentru a ne complica existenta, pentru a fi nemultumiti, pentru a fi tristi sau nesatisfacuti. Practica recunostintei este un mister pentru cei mai multi, cea a elegantei si a simplitatii la fel. Si totul poate fi atat de simplu, de usor.
Nimeni nu spune ca viata este doar o petrecere, ca nu exista motive reale de durere, de tristete, de furie si neputinta chiar. Insa viata este o calatorie, uneori presarata cu obstacole peste care trebuie sa construim poduri pentru a le trece. Valorile, principiile, credintele ne pot fi aliati sau dusmani, oamenii pe care alegem sa ii avem alaturi, la fel.
Dar noi suntem cei care putem, la un moment dat, sa alegem atat valorile, credintele si principiile, cat si oamenii de langa noi. Este adevarat ca, la inceput, noi nu putem sa decidem ce sau in cine sa credem, ce emotii sa invatam, ce modele avem deoarece toate acestea sunt internalizate in primii ani de viata din mediul in care crestem.
Intrebari de esenta care simplifica existenta si te ajuta sa iti gasesti drumul
Vine un moment, insa, cand putem face asta. Daca ne oprim pentru cateva clipe si facem un minim efort de a ne uita la viata noastra, de a ne analiza alegerile, relatiile, starile, obiectivele si de a ne pune cateva intrebari, incepand cu acestea: Sunt eu pe drumul meu? Este acesta drumul meu? Daca azi ar fi prima zi a vietii mele, cum as vrea sa fie viata mea? Este ceva ce lipseste? Daca da, ce si cum pot schimba? Cine vreau eu sa fiu?
Totul e in noi
Este suficient sa incepi sa te intrebi, iar lucrurile vor incepe sa capete alta forma. Noi cautam toata viata raspunsuri, insa nu punem intrebarile potrivite. Importanta este intrebarea, iar raspunsul va veni cu siguranta, deoarece este in noi. Totul este in noi, trebuie doar sa accesam resursele, raspunsurile pentru ca viata noastra sa capete o cu totul alta forma.
Ma intristez cand vad suferinta semenilor mei, tristetea, teama sau neputinta din ochii lor. Ma intristez mai ales stiind cat de simplu ar putea fi pentru ca toate acestea sa dispara. Durerea exista, suferinta este o alegere. Moartea exista, este inevitabila, iar daca ceva este inevitabil, ce sens are sa ne fie atat de frica sau sa depunem atat de mult efort pentru a ne ascunde de ea?
Boala exista, insa daca intelegem care este „rolul” nostru in aparitia ei, vom gasi si metodele de vindecare. Din ce in ce mai mult se vorbeste despre puterea mintii, despre aceasta resursa extraordinara pe care insa o folosim atat de putin.
As putea scrie pagini intregi despre aceste lucruri dar aleg acum sa inchei aici micul meu articol adresandu-ti o intrebare: Esti tu oare pe drumul tau?
