Performanțe școlare scăzute, divorțul părinților, bullying, lipsa prietenilor, accese de furie sunt câteva dintre motivele pentru care ai putea să ceri o evaluare psihologică a copilului tău. De cele mai multe ori, părinții care apelează la psiholog își manifestă îngrijorarea fără să vrea, iar acest lucru poate influența copilul.
O ședință de evaluare și testare a celui mic sau a adolescentului nu trebuie privită cu teamă sau anxietate. Cu cât mai natural și firesc te porți ca părinte, cu atât copilul va fi mai relaxat, iar testarea la psiholog va constitui primul pas pe o cale corectă de rezolvare a problemelor emoționale și de comportament. Citește acest articol și vei înțelege cum se desfășoară o ședință de evaluare și cum trebuie să îți pregătești copilul pentru ea.
În ce scop se fac evaluările psihologice?
Evaluarea este utilă îndeosebi pentru a determina cazurile în care copilul prezintă simptomele unui anumit diagnostic, cum ar fi autismul, ADHD, tulburările de învățare sau întârzierile de dezvoltare. De asemenea, este necesară pentru a determina punctele forte și punctele slabe ale copilului și nivelul său general de funcționare, pentru a se putea lua măsurile necesare de redresare și susținere a sa.
Reevaluările pot fi necesare pentru a vedea cum progresează cel mic sau pentru a vedea dacă nevoile de tratament ale sale s-au schimbat. Rezultatele se consemnează într-o fișă de evaluare și, pe baza unui scor înregistrat la diferite teste, se stabilește un diagnostic, urmat de recomandările pentru terapie.
Ce se întâmplă la evaluarea psihologică a copilului?
Formatul evaluării psihologice poate varia foarte mult în funcție de îngrijorările raportate de părinți. Majoritatea testelor includ observarea copilului, precum și un interviu cu părinții. Interviul cu adulții este necesar pentru a colecta informații suplimentare referitoare la cel mic și aici sunt incluse informații din istoricul medical, educațional și psihologic. Este posibil ca și copilul să fie, de asemenea, evaluat mai formal, utilizând teste standardizate.
O ședință de evaluare cuprinde, așadar, discuții între psiholog și copil, jocuri, teste libere sau teste standardizate. Psihologul evaluator va stabili compilația adecvată de teste. Acestea pot fi teste de inteligență, evaluări ale rezultatelor la diverse sarcini de învățare, memorare, scris, citit, exprimare orală, teste de funcționare executivă, evaluări ale memoriei și/sau scale de evaluare socio-emoțională. În urma acestora se înregistrează un scor, care va fi trecut în fișa de evaluare.
După întocmirea unui raport, psihologul va enumera recomandările pentru familia ta. Dacă ai întrebări cu privire la oricare dintre aceste indicații, asigură-te că lămurești toate aspectele cu psihologul.
Cum îți pregătești copilul pentru evaluarea psihologică?
Există două modalități de a te asigura că cel mic este bine pregătit pentru o evaluare. Prima este pregătirea emoțională a copilului. Vorbește cu el despre evaluare din timp. Copiii se descurcă mai bine și sunt mai puțin anxioși atunci când știu la ce să se aștepte. Spune-i că ai observat că are dificultăți în ciuda muncii lui asidue și că veți merge să vadă pe cineva care să vă ajute să vă dați seama la ce este cu adevărat bun, la ce are nevoie de ajutor și în ce mod îl pot primi de la adulții din jurul lui, astfel încât copilul să ajungă să se simtă cât mai bine și, în cele din urmă, să aibă o viață mai ușoară.
Nu trebuie să te temi de o evaluare psihologică și nici nu este ceva pentru care copilul ar trebui să studieze sau să se antreneze. Acest proces ar trebui să-i dea speranță, nu să-l facă să se simtă prost pentru că se are dificultăți. Nu folosi cuvântul „test” atunci când vorbești cu cel mic despre evaluare, deoarece acesta poate crea anxietate. În mod similar, cuvântul „joc” poate minimaliza importanța evaluării în percepția lui.
Pentru o evaluare educațională, poți folosi cuvântul „activități”, acesta descriind cel mai exact ceea ce va face copilul la ședința de evaluare. Explică-i că va povesti psihologului despre gândurile și sentimentele sale, atât verbal, cât și prin completarea unor chestionare. Dacă are întrebări despre evaluare la care nu știi să răspunzi, ajută-l să le noteze, astfel încât să le poată adresa evaluatorului atunci când vine la întâlnire. Un alt aspect important de reținut este că cei mici captează semnalele emoționale de la adulții din jurul lor. Dacă își păstrează calmul, copiii vor fi mai liniștiți. Așadar, relaxează-te și încurajează-ți copilul să fie sincer și să dea tot ce are mai bun!
Pentru rezultate de acuratețe ale evaluării și un scor cât mai aproape de realitate, este bine ca ședința să se desfășoare într-o zi și la o oră la care copilul funcționează cel mai bine din punct de vedere intelectual și emoțional. Întâlnirea cu psihologul ar trebui să aibă loc astfel încât să nu vă scoată prea mult din ritm, eventual în orele de școală sau chiar la domiciliu, dacă simți că ar fi mai potrivit așa.
Asigură-te că a dormit bine noaptea, a luat un mic dejun sănătos, cu cât mai puțin zahăr, și că este gata de plecare. Plecați din timp de acasă, pentru a evita blocajele în trafic, stresul și întârzierile. Ia cu tine gustări și băuturi sănătoase pentru a menține energia copilului în timpul evaluării. Dacă poartă ochelari sau aparate auditive, ai grijă să le aibă la el pentru evaluare.
O întrebare frecventă adresată de părinți se referă la medicație în ziua evaluării, în special la medicația pentru ADHD. În cazul în care copilul este evaluat pentru ADHD, acesta nu ar trebui să ia medicamentele pentru ADHD în ziua evaluării, astfel încât evaluatorul să poată obține o imagine bună a funcționării sale fără medicamente. În cazul în care diagnosticul de ADHD este deja stabilit și copilul este evaluat pentru o altă problemă, acesta trebuie să-și ia medicamentele în mod normal.
În general, rolul părintelui, după ce discută el însuși cu psihologul și își comunică observațiile, îngrijorările și istoricul copilului, este să îl aducă pe cel mic la întâlnire la timp, în cea mai bună stare de spirit posibilă, pentru a-și face treaba cât mai bine, astfel încât scorul obținut în urma evaluării să reflecte cât mai bine realitatea și să poată fi luate măsurile corect, după evaluare.
