Copiii sunt sufletul nostru, ii iubim, ii alintam, ii invatam lucruri si modele comportamentale, ii sustinem si ii incurajam in tot ceea ce fac. Insa uneori lucrurile poate ca stau putin diferit. Uneori poate ca noi trecem prin momente mai dificile si credem, in inocenta noastra, ca ne putem preface atat de bine incat copiii nu vor simti nimic. Cat de fals!
Oricat de mult am ascunde ceea ce simtim, copiii simt, stiu. Ei stiu mereu ce se ascunde in spatele usilor inchise, in spatele zambetelor noastre chinuite, in spatele cuvintelor. Ei simt emotia, simt nelinistea sau furia sau tristetea. Unii intreaba, altii nu. Unii se revolta si reactioneaza exact asa cum am reactiona noi daca nu am reprima, daca nu am disimula. Altii tac si reprima si ei, incarcandu-se de toate aceste emotii ce nu sunt ale lor dar care, astfel, devin parte din ei.
O etapa mai tarziu…
Sau vine un moment cand va uitati la copilul vostru si va intrebati: Doamne, ce ai facut cu copilul meu? Cine este acest mic dracusor ce nu asculta, tranteste usi, injura, raspunde obraznic, refuza sa invete, fumeaza pe ascuns sau fuge de acasa? Adica aveti un adolescent in casa 🙂
Fie ca este vorba despre o modificare in contextul familial (un divort, un deces, o mutare etc), fie ca este vorba despre noi (probleme financiare, emotionale etc), fie ca este vorba despre ei ( esec scolar, adolescenta, etape de dezvoltare etc), toate acestea sunt momente cand trebuie sa stiti ca nu sunteti singuri. Sunt oameni care va pot ajuta, atat pe voi cat si pe copii, impreuna si separat.
Cel mai grav lucru este ignorarea
Viata este plina de neprevazut si cel mai grav lucru pe care il vad aproape zilnic in cabinetul meu este ignorarea. Ignorarea gravitatii unei situatii, ignorarea propriilor emotii, ignorarea suferintei mai mult sau mai putin tacute a copilului.
De cele mai multe ori amanam chiar daca observam ceva sau poate ne este rusine sau poate creedem ca va trece de la sine. Din pacate, de cele mai multe ori nu se intampla asa. Nu trece nimic de la sine, iar copiii nostri sufera alaturi de noi, devenind niste adulti cu probleme, cu adictii, cu relatii esuate, cu dificultati in a-si mentine un job etc.
Treceti peste limitarile inutile si ajutati-i ajutandu-va. Nu e niciodata prea tarziu sa ceri ajutor.
Eroare: Nu am găsit formularul de contact.
