Neurofeedback și memoria: ce arată studiile despre felul în care creierul învață și reține

Neurofeedbackul este studiat inclusiv pentru posibila influență asupra memoriei, însă cercetările nu tratează memoria ca pe o capacitate unitară. Reținerea temporară a unui cod, urmarea unor instrucțiuni în mai mulți pași sau amintirea unei conversații solicită procese diferite, evaluate separat în studii. Meta-analizele din ultimii ani indică rezultate pozitive pentru memoria de lucru și memoria episodică, dar efectele diferă în funcție de protocol, tipul de memorie analizat și răspunsul individual la antrenament.

Memoria de lucru și memoria episodică nu măsoară același lucru

Studiile despre neurofeedback nu evaluează memoria ca pe o funcție unitară, ci urmăresc separat diferite procese cognitive. În cercetările analizate în acest articol apar frecvent memoria de lucru și memoria episodică, două forme de memorie care implică procese și metode de evaluare diferite.

Memoria de lucru

Memoria de lucru ne permite să păstrăm temporar informația disponibilă și să operăm cu ea. O folosim când reținem câteva cifre până le introducem, calculăm mental sau urmăm instrucțiuni alcătuite din mai mulți pași. Testele pot măsura stocarea, actualizarea informației sau rezistența la interferențe.

Memoria episodică

Memoria episodică se referă la amintirea evenimentelor și a informațiilor asociate unui anumit context. Este implicată atunci când ne amintim ce s-a întâmplat, unde sau când. În studiile despre neurofeedback, aceasta poate fi evaluată prin probe diferite, precum reamintirea sau recunoașterea, folosind informații verbale, vizuale ori asociative.

Tipul probei este relevant atunci când comparăm rezultatele cercetărilor, deoarece acestea nu evaluează exact aceeași componentă a memoriei episodice, după cum arată revizuirea sistematică și meta-analiza dedicată neurofeedbackului și memoriei episodice.

Tipul memoriei	Ce face	Exemplu
Memorie de lucru	Menține și prelucrează temporar informații	Reții un număr până îl tastezi
Memorie episodică	Păstrează evenimente și informații asociate unui context	Îți amintești o conversație de ieri

Un protocol de neurofeedback poate îmbunătăți rezultatele la un anumit test de memorie, fără ca aceeași schimbare să apară și la alte probe. De aceea, atunci când un studiu raportează o îmbunătățire a memoriei, trebuie verificat ce tip de memorie și ce performanță au fost evaluate.

Ce antrenează, de fapt, neurofeedbackul în studiile despre memorie

Într-un protocol EEG-neurofeedback, activitatea electrică cerebrală este înregistrată cu ajutorul electrozilor plasați pe scalp, iar participantul primește în timp real un feedback vizual sau auditiv legat de parametrul urmărit. Feedbackul se schimbă atunci când semnalul se apropie de ținta stabilită. Prin repetare, persoana încearcă să învețe autoreglarea acelui tipar.

În studii au fost analizate și antrenate diferite benzi de frecvență, precum theta, alfa, beta și gamma, dar și raporturi între acestea. O anumită bandă de frecvență nu poate fi asociată automat cu memoria. O analiză amplă a cercetărilor publicată în 2025 a comparat protocoale de neurofeedback care au vizat frecvențe între 3 și 45 Hz.

Pentru a înțelege ce măsoară un astfel de studiu, trebuie diferențiate mai multe componente:

semnalul EEG înregistrat – activitatea cerebrală măsurată prin electrozii plasați pe scalp;
parametrul antrenat – de exemplu, activitatea theta, alfa, beta, gamma sau un raport între anumite benzi de frecvență;
feedbackul oferit participantului – semnalul vizual sau auditiv care se modifică în funcție de activitatea EEG;
autoreglarea – capacitatea participantului de a modifica în direcția urmărită parametrul antrenat;
transferul comportamental – verificarea faptului că schimbarea este însoțită și de o diferență măsurabilă la proba de memorie.

Faptul că participantul reușește să modifice parametrul EEG urmărit nu înseamnă automat că va obține și un rezultat mai bun la testul de memorie. Performanța la retestare poate crește și prin familiarizarea cu sarcina sau prin antrenamentul de memorie care însoțește uneori neurofeedbackul.

Rezultatele pentru memoria de lucru sunt pozitive, dar nu uniforme

O revizuire sistematică și meta-analiză publicată în 2022 de Yeh și colaboratorii a analizat efectele antrenării activității theta prin neurofeedback la participanți sănătoși. Cercetarea a inclus 11 studii, dintre care opt au evaluat memoria de lucru. Pentru aceasta, rezultatele agregate au indicat:

un efect pozitiv al antrenamentului prin neurofeedback;
Hedges’ g = 0,56;
un interval de încredere de 95% cuprins între 0,10 și 1,02.

Pe baza datelor analizate, autorii au concluzionat că antrenarea activității theta prin neurofeedback poate avea efecte favorabile asupra memoriei de lucru.

Rezultate pozitive au fost raportate și pentru antrenarea activității alfa. Meta-analiza publicată în 2021 de Yeh, Hsueh și Shaw a reunit 16 studii, cu 427 de participanți sănătoși. Pentru memoria de lucru, analiza a inclus 14 studii, iar rezultatele agregate au indicat:

un efect pozitiv al antrenamentului prin neurofeedback;
mărime a efectului de 0,56;
un interval de încredere de 95% cuprins între 0,31 și 0,81.

Rezultatele susțin un efect favorabil al neurofeedbackului bazat pe activitatea alfa asupra performanței memoriei de lucru la participanții sănătoși.

Un studiu randomizat, controlat cu feedback simulat, publicat în 2024, aduce însă o nuanță importantă. Cei 40 de adulți tineri sănătoși au fost repartizați într-un grup care a urmat cinci ședințe de antrenament alfa și un grup de control. Participanții care au primit neurofeedback au obținut îmbunătățiri la o probă de memorie vizuo-spațială și la precizia reamintirii culorilor în condiții de interferență. La sarcina Sternberg, folosită tot pentru evaluarea memoriei de lucru, nu a fost observată însă o diferență semnificativă între grupuri. Studiul arată, așadar, că rezultatele favorabile pot apărea pentru anumite componente ale memoriei de lucru, fără să se manifeste în același mod la toate probele utilizate pentru evaluarea acesteia.

Pentru memoria episodică, efectul mediu este mai mic în studiile mai strict controlate

Cea mai amplă revizuire dedicată memoriei episodice, publicată în 2023 de Jackson și colaboratorii, a identificat 46 de studii. Dintre acestea, 21 de studii, cu 44 de mărimi ale efectului, au îndeplinit inițial criteriile pentru meta-analiză. După analiza valorilor atipice, estimarea finală a inclus 20 de studii și 39 de mărimi ale efectului.

Autorii au inclus în meta-analiză doar studiile cu un grup sau o condiție de control activ și cu participanți repartizați aleatoriu ori condiții contrabalansate. În această analiză, EEG-neurofeedbackul a avut un efect pozitiv și semnificativ statistic asupra memoriei episodice, dar de dimensiune mică, Hedges’ g = 0,31. Utilizarea unui control activ permite o separare mai bună a efectului neurofeedbackului de factori precum interacțiunea cu cercetătorii, motivația sau efectele produse de repetarea sarcinilor.

Rezultatele s-au diferențiat și în funcție de modul în care a fost evaluată memoria. Analizele pe subgrupuri au arătat că:

efectul a fost semnificativ pentru probele de reamintire, categorie în care autorii au inclus și recuperarea informațiilor despre sursă sau context;
pentru probele de recunoaștere, efectul nu a fost semnificativ;
un efect pozitiv a fost observat pentru memoria verbală;
pentru memoria vizuală, rezultatul nu a fost semnificativ.

Numărul redus de studii din anumite subgrupuri impune însă prudență în generalizarea acestor diferențe.

Meta-analiza din 2022 privind antrenarea activității theta, discutată anterior, a raportat un efect mai mare pentru memoria episodică, Hedges’ g = 0,62. Estimarea provenea însă din numai trei studii. Rezultatul este favorabil, dar se bazează pe un număr mult mai mic de cercetări.

Un studiu publicat în 2023 de Rozengurt și colaboratorii aduce o perspectivă interesantă asupra consolidării memoriei în timp. Participanții au vizionat un film narativ de 15 minute, după care un grup a urmat neurofeedback pentru creșterea raportului theta/beta. Memoria a fost evaluată imediat, după 24 de ore și după o săptămână. Avantajul semnificativ al grupului theta/beta față de celelalte grupuri a fost observat la evaluarea realizată după o săptămână. Rezultatul sugerează că momentul în care este măsurată memoria poate influența ceea ce observăm după antrenament.

A modifica semnalul EEG nu înseamnă automat o memorie mai bună

Revizuirea sistematică și meta-analiza publicată în 2023 de Jackson și colaboratorii, dedicată memoriei episodice, a identificat succesul autoreglării EEG drept unul dintre factorii asociați cu rezultatele obținute. Diferența dintre studii a fost clară:

autoreglare EEG reușită: efectul asupra memoriei a fost mai mare, Hedges’ g = 0,47;
autoreglare EEG nedemonstrată: efectul asupra memoriei a fost aproape nul, g = −0,009.

Această asociere nu demonstrează însă că modificarea parametrului EEG determină direct îmbunătățirea memoriei. Rezultatul arată mai degrabă de ce, în evaluarea neurofeedbackului, merită urmărite separat două aspecte: dacă persoana reușește să modifice activitatea cerebrală antrenată și dacă această schimbare este însoțită de rezultate mai bune la testele cognitive.

O mega-analiză publicată în 2026 de Enriquez-Geppert și colaboratorii oferă informații suplimentare despre prima dintre aceste componente. Cercetătorii au reanalizat datele individuale a 168 de adulți din cinci studii internaționale de neurofeedback theta frontal median. Participanții care au primit neurofeedback au reușit, în medie, o autoreglare mai bună a activității theta decât grupul de control activ. Învățarea a apărut timpuriu, s-a stabilizat pe parcursul ședințelor și a fost observată mai ales prin modificări produse în interiorul acestora. Autorii au identificat și diferențe considerabile între participanți.

Studiul realizat de Enriquez-Geppert și colaboratorii nu a urmărit efectele asupra memoriei, ci modul în care participanții învață să își autoregleze activitatea theta frontal median. De aceea, cercetarea susține ideea că autoreglarea EEG poate fi învățată, dar nu trebuie folosită drept dovadă directă că această modificare îmbunătățește memoria.

Ce arată studiile despre memorie la adulții vârstnici și la persoanele cu MCI

Meta-analiza publicată în 2024 de Lin și colaboratorii a analizat 14 studii clinice, cu 284 de participanți cu vârste medii cuprinse între 64,6 și 79,2 ani. Opt studii au inclus adulți vârstnici sănătoși, iar șase au inclus persoane cu MCI (tulburare cognitivă ușoară). Rezultatele au indicat efecte pozitive ale EEG-neurofeedbackului atât asupra memoriei de lucru, cât și asupra memoriei episodice. Pentru întregul grup analizat, efectele au fost de dimensiune moderată: Hedges’ g = 0,665 pentru memoria de lucru și g = 0,595 pentru memoria episodică.

Rezultatele au rămas favorabile și atunci când cercetătorii au analizat separat adulții vârstnici sănătoși și persoanele cu MCI:

Grup analizat	Memorie de lucru	Memorie episodică
Adulți vârstnici sănătoși	g = 0,495	g = 0,729
Persoane cu MCI	g = 0,812	g = 0,503

În ambele grupuri, efectele au fost semnificative statistic pentru memoria de lucru și pentru memoria episodică. Valorile diferite nu arată însă că neurofeedbackul ar fi „mai eficient” pentru un anumit tip de memorie într-un grup sau în celălalt. Numărul studiilor din aceste analize este redus, iar comparațiile nu au fost concepute pentru a demonstra superioritatea unui grup față de altul.

Analiza a urmărit și relația dintre durata antrenamentului și rezultate. În studiile în care timpul total de neurofeedback a depășit 300 de minute au fost observate efecte semnificative pentru ambele tipuri de memorie, în timp ce în subgrupurile cu mai puțin de 300 de minute rezultatele nu au atins semnificația statistică. Această diferență nu stabilește însă un prag de 300 de minute pentru obținerea rezultatelor. Meta-regresia realizată de aceiași autori nu a identificat timpul total de antrenament drept factor care să explice semnificativ variația efectelor între studii.

MCI nu este sinonim cu demența. Prin urmare, rezultatele acestei meta-analize susțin mai precis efecte favorabile ale EEG-neurofeedbackului asupra memoriei de lucru și episodice în populațiile studiate, fără să demonstreze că metoda previne sau tratează demența.

Ce știm până acum și ce rămâne de demonstrat

Cercetările analizate indică rezultate favorabile ale EEG-neurofeedbackului pentru anumite componente ale memoriei de lucru și episodice, însă efectele diferă în funcție de protocol, tipul probei și populația studiată. Dovezile disponibile nu permit, în acest moment, generalizarea rezultatelor la orice formă de neurofeedback sau la orice persoană. De asemenea, nu putem afirma că:

toate protocoalele de neurofeedback îmbunătățesc memoria;
tipurile de memorie răspund în același mod;
rezultatele sunt similare la toate persoanele;
un rezultat mai bun la un test cognitiv se reflectă neapărat în activitățile curente;
efectele observate după antrenament se mențin pe termen lung;
rezultatele obținute la adulți sănătoși se aplică automat persoanelor cu afecțiuni neurologice;
neurofeedbackul previne sau tratează demența.

Cercetările viitoare pot clarifica aceste aspecte prin eșantioane mai mari, grupuri de control adecvate, măsurarea autoreglării EEG și evaluări realizate și la distanță de ultima ședință. Urmărirea unor rezultate funcționale, nu doar a scorurilor obținute la testele de laborator, ar putea arăta mai clar în ce măsură schimbările observate se transferă în activitățile obișnuite.

Semne care indică nevoia unei evaluări de specialitate

Dificultățile de memorie nu indică neapărat o problemă neurologică, însă merită mai multă atenție atunci când persistă, se accentuează sau încep să afecteze activitățile obișnuite. În astfel de situații, este recomandată o evaluare medicală, mai ales dacă apar manifestări precum repetarea acelorași întrebări, dificultatea de a urma instrucțiuni, pierderea orientării în locuri cunoscute sau confuzia legată de timp, persoane și locuri. National Institute on Aging include aceste manifestări printre semnele pentru care este recomandată discuția cu un medic.

Problemele de memorie pot avea cauze diferite, de la efectele unor medicamente sau tulburări de somn și dispoziție până la anumite afecțiuni medicale. Evaluarea ajută la identificarea cauzei și la stabilirea conduitei potrivite. Neurofeedbackul nu înlocuiește consultul medical sau evaluarea neuropsihologică atunci când acestea sunt necesare. Dacă este luat în considerare ulterior, obiectivele pot fi stabilite în funcție de dificultățile identificate, iar evoluția poate fi urmărită prin măsurători relevante pentru funcțiile cognitive vizate.

În concluzie, cercetările analizate arată rezultate favorabile ale EEG-neurofeedbackului pentru anumite componente ale memoriei de lucru și episodice. În studiile menționate în acest articol, succesul autoreglării semnalului EEG a fost asociat cu rezultate cognitive mai bune. Efectele diferă însă în funcție de protocol, populația studiată și tipul probei utilizate. Datele disponibile susțin potențialul neurofeedbackului pentru îmbunătățirea anumitor funcții ale memoriei, fără ca rezultatele să poată fi generalizate la toate persoanele sau la toate formele de memorie.

Surse Studii

Yeh, W.-H., Ju, Y.-J., Liu, Y.-T., & Wang, T.-Y. (2022). Systematic Review and Meta-Analysis on the Effects of Neurofeedback Training of Theta Activity on Working Memory and Episodic Memory in Healthy Population, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9517899/

Yeh, W.-H., Hsueh, J.-J., & Shaw, F.-Z. (2021). Neurofeedback of Alpha Activity on Memory in Healthy Participants: A Systematic Review and Meta-Analysis, https://www.frontiersin.org/journals/human-neuroscience/articles/10.3389/fnhum.2020.562360/full

Zhou, W., Nan, W., Xiong, K., & Ku, Y. (2024). Alpha neurofeedback training improves visual working memory in healthy individuals, https://www.nature.com/articles/s41539-024-00242-w

Jackson, L. E., Han, Y.-J., & Evans, L. H. (2023). The efficacy of electroencephalography neurofeedback for enhancing episodic memory in healthy and clinical participants: A systematic qualitative review and meta-analysis, https://orca.cardiff.ac.uk/id/eprint/163738/4/1-s2.0-S0149763423004244-main.pdf

Rozengurt, R., Kuznietsov, I., Kachynska, T., Kozachuk, N., Abramchuk, O., Zhuravlov, O., Mendelsohn, A., & Levy, D. A. (2023). Theta EEG neurofeedback promotes early consolidation of real life-like episodic memory

https://www.researchgate.net/publication/374206880_Theta_EEG_neurofeedback_promotes_early_consolidation_of_real_life-like_episodic_memory

Enriquez-Geppert, S., Smit, D., Eschmann, K. C. J., Marcos-Martínez, D., Hornero Sanchez, R., Hsieh, S., Dehais, F., & Huster, R. J. (2026). A mega-analysis of EEG-based frontal-midline theta neurofeedback reveals learning dynamics, individual variability, and response profiles, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41722880/

Lin, Y.-R., Hsu, T.-W., Hsu, C.-W., Chen, P.-Y., Tseng, P.-T., & Liang, C.-S. (2024). Effectiveness of Electroencephalography Neurofeedback for Improving Working Memory and Episodic Memory in the Elderly: A Meta-Analysis, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10972127/

Baddeley, A. (1992). Working Memory, https://www.fleni.org.ar/wp-content/uploads/2024/04/Baddeley-1992.pdf

Dickerson, B. C., & Eichenbaum, H. (2010). The Episodic Memory System: Neurocircuitry and Disorders. Neuropsychopharmacology, 35, 86–104.
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2882963/

National Institute on Aging (NIA). Memory Problems, Forgetfulness, and Aging, https://www.nia.nih.gov/health/memory-loss-and-forgetfulness/memory-problems-forgetfulness-and-aging

Yeh, W.-H., Ju, Y.-J., & Shaw, F.-Z. (2025). Comparative effectiveness of electroencephalogram-neurofeedback training of 3–45 frequency band on memory in healthy population: a network meta-analysis with systematic literature search, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12020070/