„Știu că nu este atât de grav, dar nu mă pot liniști.”
„Îmi dau seama că reacționez exagerat, însă în momentul respectiv simt că nu mă pot opri.”
„Rațional înțeleg. Emoțional, parcă se întâmplă altceva.”
Sunt experiențe pe care le întâlnim frecvent în cabinet. Și spun ceva important despre reglarea emoțională: faptul că înțelegem o reacție nu înseamnă întotdeauna că o putem schimba imediat.
În situațiile de stres, răspunsurile noastre pot deveni foarte rapide. Uneori, corpul intră în alertă înainte să reușim să analizăm ceea ce se întâmplă. Emoția crește în intensitate, atenția se fixează asupra pericolului perceput, iar accesul la răspunsurile pe care, într-un moment de calm, le considerăm raționale poate deveni mai dificil.
Putem învăța să reacționăm diferit?
Aceasta este una dintre întrebările aflate și în centrul cercetării actuale privind neurofeedback-ul și reglarea emoțională.
Ce înseamnă, de fapt, reglarea emoțională?
Reglarea emoțională nu înseamnă să nu mai simțim anxietate, furie, teamă sau tristețe.
Emoțiile au un rol. Ele ne oferă informații despre ceea ce trăim și ne pregătesc să răspundem mediului.
Dificultatea apare atunci când intensitatea, frecvența sau durata unei reacții emoționale devin greu de gestionat. Când rămânem mult timp într-o stare de tensiune. Când un stimul relativ minor declanșează o reacție foarte puternică. Sau când avem senzația că emoția preia complet controlul înainte să putem interveni conștient.
Reglarea emoțională presupune capacitatea de a recunoaște ceea ce simțim și de a modifica, atunci când este necesar, felul în care răspundem.
Nu eliminăm emoția. Învățăm să avem mai multă flexibilitate în raport cu ea.
De ce reacționează creierul atât de rapid la stres?
Creierul învață din experiență.
Atunci când anumite situații au fost asociate repetat cu pericolul, conflictul sau imprevizibilitatea, sistemul nostru poate deveni foarte eficient în a detecta semnale pe care le consideră relevante.
Un ton al vocii. O expresie facială. O întârziere într-un răspuns. O schimbare de comportament.
Pentru o persoană, acestea pot fi detalii. Pentru alta, pot activa imediat o stare intensă de alertă.
De aceea, două persoane aflate în aceeași situație pot avea răspunsuri emoționale complet diferite.
Reacția noastră actuală nu este influențată doar de ceea ce se întâmplă în prezent. Contează și experiențele anterioare, tiparele pe care le-am construit și felul în care sistemul nostru a învățat să se adapteze.
Uneori, aceste mecanisme de adaptare continuă să se activeze chiar și atunci când contextul s-a schimbat.
Unde intervine neurofeedback-ul?
Neurofeedbackul este o metodă prin care activitatea cerebrală este monitorizată, iar persoana primește feedback în timp real în legătură cu anumite tipare de activitate.
Prin acest proces, creierul este implicat într-o formă de antrenament al autoreglării.
Un studiu randomizat publicat în 2024 a investigat un protocol EEG individualizat care a combinat neurofeedback-ul cu reevaluarea cognitivă, o strategie de reglare emoțională. Participanții primeau feedback calculat în funcție de starea emoțională identificată prin activitatea EEG. În cadrul acelui protocol experimental, cercetătorii au observat îmbunătățirea reglării emoționale pentru o anumită categorie de stimuli.
Mai recent, un studiu dublu-orb, randomizat, publicat în 2025 a analizat neurofeedback-ul EEG orientat către oscilațiile theta prefrontale, asociate proceselor de control cognitiv implicate în reglarea emoțională. Participanții din grupul experimental au prezentat o reducere a evaluărilor emoționale negative și modificări ale unor indicatori neurofiziologici studiați de cercetători.
Aceste rezultate sunt importante, dar trebuie privite cu nuanță.
Nu înseamnă că există un buton prin care putem „opri” stresul și nici că orice formă de neurofeedback produce automat același efect.
Ne arată însă ceva relevant: anumite procese implicate în reglarea emoțională pot fi antrenate și studiate prin feedback asupra activității cerebrale.
„Știu ce ar trebui să fac. De ce nu reușesc în momentul respectiv?”
Este una dintre cele mai importante întrebări.
O persoană poate să fi înțeles foarte bine mecanismul din spatele anxietății sale.
Poate să știe că un anumit context îi activează teama de respingere. Poate să recunoască un tipar format într-o relație anterioară. Poate să înțeleagă de unde vine nevoia de control.
Și totuși, atunci când este activată emoțional, reacția să apară din nou.
Aici este important să nu transformăm dificultatea de reglare într-o problemă de voință.
„Trebuie doar să mă calmez.”
„Trebuie să nu mă mai gândesc.”
„Știu că nu are sens să reacționez așa.”
De cele mai multe ori, presiunea de a controla imediat reacția adaugă un nou strat de frustrare sau vinovăție.
Într-un proces terapeutic, obiectivul este să înțelegem ce se întâmplă și să construim treptat o capacitate mai bună de reglare.
Pentru anumite persoane, neurofeedback-ul poate fi integrat în acest proces ca metodă de antrenare a autoreglării activității cerebrale.
Creierul poate învăța. Dar procesul este individual
Unul dintre principiile importante atunci când vorbim despre neurofeedback este personalizarea.
„Stresul” nu arată identic pentru toată lumea.
O persoană poate trăi o stare permanentă de hiperactivare: tensiune, vigilență, dificultatea de a se opri și de a se odihni.
Alta se poate bloca în situații solicitante.
O altă persoană poate alterna între perioade de funcționare intensă și momente de epuizare.
Din acest motiv, nu pornim de la ideea că există un protocol universal pentru „stres”.
Evaluarea, istoricul persoanei și obiectivele procesului terapeutic sunt esențiale pentru a înțelege dacă neurofeedback-ul este indicat și cum poate fi integrat în intervenție.
La Living Psychology, privim neurofeedback-ul în contextul mai larg al persoanei și al procesului său terapeutic.
Pentru că activitatea cerebrală și experiența psihologică nu aparțin unor lumi separate.
Felul în care gândim, ceea ce am trăit, relațiile noastre, emoțiile și mecanismele prin care ne-am adaptat fac parte din aceeași poveste.
A reacționa diferit nu înseamnă să devii indiferent
Poate că una dintre cele mai importante idei despre reglarea emoțională este aceasta: scopul nu este să simțim mai puțin.
Este să avem mai mult spațiu între ceea ce ni se întâmplă și felul în care răspundem.
Să putem observa reacția.
Să rămânem prezenți.
Să avem acces la mai multe variante de răspuns.
Creierul are capacitatea de a învăța din feedback și experiență. Cercetarea neurofeedback-ului explorează tocmai modul în care anumite procese de autoreglare pot fi antrenate, iar studiile recente continuă să investigheze mecanismele și protocoalele prin care acest lucru poate avea relevanță clinică.
Schimbarea nu înseamnă că stresul dispare din viața noastră.
Înseamnă că, treptat, putem construi un mod mai flexibil de a răspunde atunci când apare.
Dacă simți că reacțiile de stres sau emoțiile intense sunt dificil de reglat și vrei să afli dacă neurofeedback-ul poate fi potrivit pentru tine, primul pas este o evaluare adaptată nevoilor tale.
