Atunci când vorbim despre anxietate, traumă, dificultăți de reglare emoțională sau stări prelungite de tensiune, avem uneori tendința de a separa mintea de creier. Analizăm gândurile, emoțiile și experiențele de viață într-o zonă, iar reacțiile corpului și activitatea cerebrală în alta.
În realitate, ele fac parte din același sistem.
Felul în care interpretăm o situație influențează răspunsul organismului. Experiențele repetate modelează anumite tipare de reacție. Iar un sistem nervos aflat frecvent în stare de alertă poate face ca accesul la calm, flexibilitate emoțională sau concentrare să devină mai dificil.
Din acest motiv, în cadrul Living Psychology, abordăm neurofeedbackul integrat într-un proces psihoterapeutic.
Ce face neurofeedback-ul?
Neurofeedback-ul este o metodă de antrenare a autoreglării activității cerebrale. Prin intermediul electroencefalografiei, activitatea creierului este monitorizată, iar persoana primește feedback în timp real.
Creierul are astfel posibilitatea de a „observa”, prin acest sistem de feedback, anumite tipare de activitate și de a exersa treptat o funcționare mai adaptativă.
Este un proces de învățare.
În funcție de evaluarea inițială și de obiectivele terapeutice, antrenamentul poate urmări anumite aspecte ale autoreglării. Cercetarea în domeniu investighează utilizarea neurofeedback-ului în contexte clinice diferite, inclusiv reglarea emoțională și tulburarea de stres posttraumatic. Studiile arată rezultate promițătoare pentru anumite protocoale, însă efectele și mecanismele depind de tipul de neurofeedback, de populația studiată și de obiectivele intervenției.
Și aici apare una dintre întrebările importante: dacă putem antrena autoreglarea cerebrală, de ce mai avem nevoie de psihoterapie?
Pentru că reglarea are nevoie și de sens
Să ne imaginăm o persoană care a trăit mult timp într-un mediu imprevizibil.
Poate a învățat să observe imediat schimbările de ton ale celor din jur. Să anticipeze conflictele. Să rămână permanent atentă la ceea ce s-ar putea întâmpla.
La un moment dat, mediul se schimbă. Pericolul poate să nu mai existe. Totuși, reacția de alertă continuă să apară.
Într-o astfel de situație, lucrăm cu un sistem care a învățat să se protejeze într-un anumit fel.
Neurofeedback-ul poate susține procesul de autoreglare. Psihoterapia creează spațiul în care persoana poate înțelege experiențele care au contribuit la formarea anumitor tipare, poate observa felul în care acestea apar astăzi și poate construi răspunsuri diferite.
Aici se întâlnesc cele două direcții.
În cercetarea asupra stresului posttraumatic, neurofeedback-ul este studiat inclusiv ca intervenție adjuvantă, cu ipoteza că o mai bună stabilizare și autoreglare poate susține ulterior procesul terapeutic. Rezultatele unor studii clinice indică modificări ale activității și conectivității unor rețele cerebrale asociate simptomatologiei PTSD, dar autorii subliniază în continuare nevoia de cercetare suplimentară.
Atunci când corpul reacționează înainte ca mintea să poată interveni
Mulți oameni descriu o experiență foarte frustrantă în terapie:
„Înțeleg rațional ce mi se întâmplă. Știu că nu ar trebui să reacționez așa. Și totuși, reacția apare.”
Această observație este importantă.
Insight-ul psihologic are o valoare enormă, dar înțelegerea intelectuală a unui tipar nu produce întotdeauna imediat și capacitatea de a-l regla în momentul în care este activat.
Poți să știi de ce apare anxietatea și, totuși, corpul tău să intre rapid în alertă.
Poți să recunoști un trigger și să simți că reacția emoțională te copleșește înainte să ai timp să folosești instrumentele învățate.
Poți să înțelegi originea unui mecanism de apărare și să observi că el continuă să se activeze automat.
Într-un proces terapeutic integrat, lucrăm cu mai multe niveluri ale aceleiași experiențe.
Neurofeedback-ul se adresează antrenării autoreglării activității cerebrale. Psihoterapia lucrează cu experiența subiectivă a persoanei: emoții, relații, convingeri, mecanisme de apărare, traumă și sensul pe care îl atribuim lucrurilor pe care le trăim.
Cercetarea experimentală explorează deja această asociere între neurofeedback și strategii psihologice de reglare. De exemplu, un studiu randomizat publicat în 2024 a investigat neurofeedback-ul EEG individualizat împreună cu reevaluarea cognitivă în antrenarea reglării emoționale, cu rezultate care susțin continuarea cercetării acestei abordări combinate.
De ce nu există un protocol identic pentru toată lumea
Două persoane pot veni în terapie spunând același lucru: „Sunt anxios.”
Experiențele lor pot fi complet diferite.
Una poate trăi într-o stare permanentă de hiperalertă. Alta poate avea episoade intense de anxietate în anumite contexte. Pentru una, dificultățile pot avea legătură cu o experiență traumatică. Pentru cealaltă, cu un cumul de stres, tipare relaționale și mecanisme dezvoltate în timp.
De aceea, evaluarea clinică este esențială.
La Living Psychology, neurofeedback-ul este integrat într-un cadru psihoterapeutic și protocolul este adaptat individual, în funcție de nevoile clinice ale persoanei.
Ne interesează simptomul, dar ne interesează și persoana care îl trăiește.
Istoricul său. Contextul actual. Modul în care reacționează. Resursele pe care le are deja. Obiectivele procesului terapeutic.
Tehnologia ne poate oferi un instrument valoros. Relația terapeutică, evaluarea și înțelegerea clinică sunt cele care ajută la integrarea acelui instrument într-un proces coerent.
Un proces care privește persoana ca întreg
Creierul nostru învață permanent din experiență.
Uneori, învață să rămână vigilent. Să anticipeze. Să reacționeze rapid. Să evite. Aceste mecanisme pot avea o logică foarte clară dacă ne uităm la momentul și contextul în care s-au format.
În terapie, construim treptat experiențe și răspunsuri noi.
Pentru anumite persoane și anumite obiective clinice, neurofeedback-ul poate face parte din acest proces de antrenare a autoreglării. Psihoterapia ajută la înțelegerea, procesarea și integrarea schimbărilor în viața reală.
Pentru că, în final, obiectivul nu este doar să observăm diferit activitatea creierului pe un ecran.
Obiectivul este ca persoana să poată trăi diferit în propria viață.
Dacă vrei să afli dacă neurofeedback-ul poate fi potrivit pentru nevoile tale și cum poate fi integrat într-un proces psihoterapeutic, primul pas este o evaluare clinică.
