Despre infidelitate
Cati dintre noi nu am trecut prin chinurile provocate de infidelitate? Sau chiar daca nu am experimentat-o noi personal, cineva apropiat noua sigur a simtit durerea aceea ascutita, urletul surd al multor dorinte frante.
Cine isi asuma riscul iubirii, isi asuma si riscul tradarii. Multitudinea de sentimente, de ganduri ce ne invadeaza si pun stapanire pe noi, furia de nedescris, ura, gelozia, neputinta, rusinea, noptile nedormite, lipsa de concentrare, neglijenta fata de ceilalti si fata de propria persoana, eterna intrebare “De ce?” etc- toate acestea si multe altele apar in clipa in care descoperim secretul.
In spatele usilor inchise ale cabinetului se aud atat plansul celui inselat cat si, uneori, suspinele celuilalt. Mai ales atunci cand este vorba despre un cuplu ce isi doreste sa continue relatia. Insa relatia nu va mai fi la fel. Va fi, de fapt, o noua relatie. De multe ori, una mult mai matura si mai asumata. Iubire, infidelitate, tradare, tradat si tradator, vina, vinovatie. Cum ar fi daca am reusi sa vedem dincolo de aceste etichete si daca am considera totul un nou inceput?
Infidelitatea are multe fatete, dar in primul rand este despre pierderea identitatii de sine
Sunt atat de multe aspecte ale infidelitatii pe care as vrea sa le adresez, insa ma voi opri la unul dintre ele care este foarte important: pierderea identitatii de sine.
Cine mai sunt eu acum? Infidelitatea ne rapeste o parte a imaginii de sine, deoarece asa ne-am format-o- prin relatie cu celalalt. Ea ne arunca intr-un necunoscut, intr-o vagauna a indoielilor cu privire la propria persoana si a confuziei existentiale. Viata creata in doi de pana atunci se dovedeste a fi o minciuna, o iluzie, un vis. “ Lumea mea s-a terminat”, “ Viata mea, asa cum o stiam, s-a dovedit a fi o minciuna. Cum de nu am vazut asta?”, “ Cat de prost/proasta m-a crezut oare? O fi ras de mine cu ea/el?”, “ S-o fi gandit vreo clipa si la mine atunci cand era in pat cu ea/el?”, “ E oare mai frumoasa?”, “Oare are mai multi bani?”, “ Oare e mai dotat?”– sute de intrebari ni se invart in cap. Cine e de vina? Partenerul/partenera sau celalalt? Pe cine sa urasc mai mult? Pe el/ea sau pe celalalt? Sigur a fost vina mea- nu am mai fost atenta la nevoile lui/ei, am facut sex prea rar, am fost foarte obosit/-a.
Astazi putem sa ne alegem iubirea si partenerii
Inainte, cand lumea arata altfel, cand valorile si principiile de baza ale societatii erau mai rigide (mai ales pentru femei), adulterul aproape ca era acceptat sau cel putin tolerat. Auzeai des femei spunand “asa sunt barbatii”. Azi, insa, adulterul reprezinta a lovitura foarte grea data cuplului. Azi, cand putem sa ne alegem iubirea si partenerii, nu putem intelege de ce este nevoie de al treilea.
Adulterul este, in ciuda tuturor problemelor pe care le creeaza, un bun invatator. Ne invata despre noi si despre celalalt. Ne invata despre ce am pierdut si ce am castigat. Ne invata ca imaginea propriei noastre persoane nu are nicio legatura cu celalalt, ca este momentul sa vedem cine am devenit si daca aceasta personalitate ne place sau nu. Nu suntem prosti pentru ca nu am vazut semnele, ci suntem loiali si am avut incredere. Nu suntem urati, grasi sau batrani, ci suntem frumosi, senini si atenti poate mai mult la a satisface nevoile celuilalt decat la noi insine. Intotdeauna va fi cineva mai tanar sau mai frumos, mai cult sau mai interesant, mai exotic sau mai elegant. Insa aceasta nu inseamna ca noi nu mai “corespundem”.
Infidelitatea este despre celalalt si despre alegeri
Infidelitatea este despre celalalt, despre propriile lui nevoi si dorinte, despre propriile lui valori si alegeri.
Asadar, folositi infidelitatea in avantajul vostru deoarece este un instrument de autocunoastere si dezvoltare personala extraordinar. In loc sa renuntati la iubire si la a acorda incredere oamenilor, la a merge mai departe zambind si imbratisand in continuare viata, alegeti sa transformati tradarea in iubire de sine, in schimbare si crestere.
