Despre frica de batranete Aida Ivan

Despre Teama de batranete

„Batranetea, bate-o vina”- obisnuia sa spuna bunica mea razand, de fiecare data cand nu ii iesea ceva asa cum vroia ea. Iar eu ii spuneam mereu ” Nu e adevarat Buni, tu nu esti batrana!”. Pentru mine, ca pentru multi, bunicii sau parintii parca nu imbatranesc niciodata. Si chiar daca o fac, noi nu prea vrem sa acceptam asta.

V-ati intrebat insa vreodata ce simtiti voi in legatura cu faptul ca imbatraniti? Stiu ca multi isi fac asigurari sau isi pun bani deoparte pentru momente dificile, probleme de sanatate etc. Dar ce simt ei oare cu adevarat atunci cand se gandesc la batranete?

Batranetea – o frica plina de neacceptare

Multi oameni sunt terifiati la gandul ca vor imbatrani. Femei frumoase in tinerete refuza batranetea, ca si cum trecerea timpului ar fi o jignire pentru frumusetea lor. Si nu spun ca e usor sa accepti ca trecerea timpului vine cu o serie de griji, insa haideti sa vedem cum putem face pentru ca amprenta acestui „timp” nemilos asupra corpului si sufletului nostru sa fie una mai usoara, mai subtila.

Bunica mea a murit la varsta de 93 de ani. Nu a fost bolnava niciodata. Ea doar a decis, intr-un fel, ca e momentul sa plece. Nu a zacut, nu a luat nici macar o pastila. Doar a plecat. La fel a plecat si mama ei. Pe la aceeasi varsta. Si se pare ca este o trasatura caracteristica femeilor din familia mea. Ce au avut femeile acestea in comun? O alimentatie corecta? Nu prea cred, au trecut prin 2 razboaie mondiale plus 50 de ani de comunism cand li s-a luat tot ce aveau. O viata lipsita de stres? Nici vorba. Creme, seruri, tratamente scumpe? Evident ca nu. Aveau insa un anumit set de credinte vis a vis de viata in general si de batranete, in particular. Nu le-am auzit niciodata sa spuna ca la batranete ar trebui sa nu mai poti face ceva.

Aud foarte des expresia ” La varsta mea nu mai pot face…”. Si varsta nu este 90 de ani, ci, din pacate, 35-40. Oameni tineri ce se considera batrani. Ce pacat! Credinte, credinte…

Frica de batranete este o fobie

Pe de alta parte, exista aceasta teama mare de batranete care este, de altfel, strans legata de cea de moarte. Gerontofobia, in termeni stiintifici, nu este atat de rara pe cat se crede. Oamenilor le este frica nu atat de batranete, cat de ceea ce inseamna ea, de ceea ce credem noi ca ni se va intampla atunci, la fel cum frica de moarte (tanatofobia) nu se refera neaparat la moartea insasi, ci la procesul mortii, la suferinta, la disparitie.

Frica de batranete e o forma de anxietate

Ca oricare alte forme de anxietate, frica de batranete, precum cea de moarte, de altfel, se pot trata cu succes prin hipnoza, prin discutii legate de setul de credinte vis a vis de batranete si moarte, de modificarea perspectivei si de oferirea unei noi viziuni asupra…VIETII. Pentru ca, de fapt, ramanand atasati de boala, batranete sau moarte ( ca de altfel de orice alt obiect al fricilor noastre) nu facem altceva decat sa incetam sa mai traim, sa incetam sa ne mai bucuram de sanatatea pe care o avem, sa nu mai putem vedea alternative la diverse situatii ce ne provoaca uneori.

Batranetea este doar o etapa, este doar o denumire pentru o perioada a vietii. Asa cum nu ne suparam niciodata pe un copil care isi uita acasa creionul sau tema la matematica, la fel ar trebui sa gandim si cand vine vorba despre noi. Si da, memoria se poate imbunatati prin diverse metode si exercitii ( invatarea unei limbi straine este una dintre ele), insa convingerile noastre despre memorie, de exemplu, sunt cele ce vor decide cum va fi memoria noastra exact la fel cum credintele pe care le avem despre cum va fi corpul nostru vor determina in mare masura felul cum va arata si se va simti trupul nostru.

Imi plac si ii apreciez foarte mult pe cei care se bucura de fiecare etapa a vietii, o traiesc la maxim, o valorizeaza si nu inceteaza in a oferi celor din jur din experienta lor, din pofta lor de viata, din bucuria lor. Iar acesti oameni traiesc cu adevarat!